joi, 29 septembrie 2011

Dubla 3 (CDXII) Until the Light Takes Us

Am auzit de Burzum de pe niste bumbac, aceasta nu mi-a starnit curiozitatea pentru ca nu prea tind s-ascult chestii pe care le vad la darcări pe tricouri. Ca tot a venit vorba, care-i treaba cu oamenii care se-mbraca si frezeaza in functie de ce muzica asculta? Asta nu prea se justifica nici daca muzica pe care o asculta ar face parte dintr-o miscare sociala sau ceva pentru ca vorba aia, n-are nici un sens. Sau poate are, dracu stie, adica daca esti punker neo-nazist si trebuie sa bati o cioara e practic sa ai paru scurt si bocanci cu bot de metal. Si ca tot am zis de metal hai sa ne-ntoarcem la subiect, black-metal norvegian. Until the Light Takes Us e un documentar despre… ai ghicit, black metal, inceputurile lui norvegiene mai exact, destul de interesant. Sant doi flacai, unu’ mai harcor, Varg Vikernes de la Burzum care da interviuri din parnaie pentru ca i-a infipt lu unu un cutit in cap si pentru ca a dat foc la cateva biserici (ca o paranteza, motivul pentru care zice ca a dat foc la biserici face destul de mult sens si mi se pare normal c-a facut asta, imi plac oamenii care cred cu tarie-n chestii si fac ceva about it, imi dau ce sa vad la lectop in timp ce stau intins in pat si mananc cipsuri) si celalant e un flacau mai moale, adica, pune muzica pe primu loc si-n mod ciudat recunoaste ca asculta muzica electronica, lucru care nu-i neaparat de admirat, ca vorba aia nu poti sa admiri pe cineva pentru simplu fapt ca nu minte. De vazut, de ce nu, uite o dubla:
Destul de tare biserica aia.

marți, 27 septembrie 2011

Dubla 3 (CDXI) Alamar

Slabut cu filmele-n ultimu' timp, da' vorba aia, nici altceva n-am prea facut, vreau sa m-apuc de desenat da' n-am chef deloc sa fac aceasta, am inceput proiectu ala cu rapidu' Mangalia - Bucuresti d-acum un an sau ceva, m-am impotmolit la Medgidia, mare curva de oras... si nu pot sa ajung la Cernavoda pe care-o stiu ca-n palma si la Ciulnita care-i un fel de halta glorificata, ce sa faci? N-ai ce sa faci, nu poti sa nu opresti in Medgidia ca poate tre sa sa coboare cineva la o-nmormantare, poate are cineva o nunta, poate fac boschetarii o manevra si emigreaza-n masa in gara de la Cernavoda unde-i votca mai ieftina. Si boschetarii-s oameni si ei, ca mine si ca tine. Trebuie sa fac Medgidia.
Da' sa nu ma mai plang ca un poet si sa fac ce-s platit sa fac, sa frec menta pe net si sa-ti recomand filme. Alamar e un mexican care am crezut ca-i documentar, nu e da' nici departe nu-i pentru ca toti se joaca pe ei si legaturile de rudenie din film sant si alea dinafara lui. Alamar e foarte bun, un film d-ala usor, de cil da' destul de serios, adica are chestii. Nu-s prea incantat de bucata asta de critica de film da' oricum, macar n-am folosit cuvinte ca deontologie sau sintagma, lucru care, cu totii putem cadea de acord ca-i laudabil.


In alta ordine de idei, de ce fac oamenii gratar doar vara? Nu stiu, eu abia astept sa dea putin frigu', sa-mi iau paturica si sa ma incalzesc la o votca si la o aripioara picanta sau o pastrama de porc.

duminică, 25 septembrie 2011

Cronologic Vorbind 9

11092011
25092011

Cred ca era mai tare daca-o prindeam invers. Puteam totusi s-o pun invers si sa mint cum ar veni da' eu n-o ard asa, am niste chestii morale sau ceva.

O Pesa (CCXLII) PFdDD 13

Stefan Banica Jr. a scos saptamana trecuta un album multilingv, aceasta desigur ca mi-a atras atentia si mi-am zis ia sa vad ce zice Banica-n engleza. Am fost lovit grav la glanda astonishmentului. Break Out e una dintre cele mai mari surprize pe care am avut-o de la muzica romaneasca, defapt e singura surpriza pe care am avut-o vreodata de la muzica romaneasca, doar o pesa-i in engleza, dup-aia-s vreo doo-n italiana, una-n spaniola, una-n gemana, hmmm... oricum, vocea nu prea conteaza ca-i putina, unele pese n-au deloc. Alta-i surpriza, surpriza e ca si-a schimbat total stilu', a lasat microfonu si-a atacat sintetizatorul, are vocea doar pe noua versiune de la Danseaza Baba, restu-s cantate de voci lascive de femee trecute prin tot felu de filtre. Break Out e ceva destul de under care merge de la dark-electro si industrial la space-disco, niste chestii pe care te-ai astepta sa le asculti prin anii '80... ciudat. Banica, respect! Schimbarea asta e atat de frichi ca ma gandesc sa nu fie ceva gen Being John Malkovich la mijloc, de s-a trasformat ala brusc din actor in master puppeteer, intelegi? Inca nu-mi vine sa cred, e ceva putred la mijloc, trebuie sa fie o farsa sau ceva. Oricum, inima de tigan inca-i iese la iveala in alegerea imaginii pentru coperta, o furaciune pe fata de la Pink Floyd.
Stefan Banica Jr. - Kyrie

sâmbătă, 24 septembrie 2011

O Pesa (CCXLI)

Aveam poza asta, imi pare destul de cul, n-are legatura cu ce-i mai jos, mai jos e Roisin intr-un element mai negru, suna bine.
Handsome Boy Modeling School - The Truth [cu Roisin si J Live]

joi, 22 septembrie 2011

Dubla 3 (CDX) Purple Rain

Purple Rain e un film cu Prince. Toti cantaretii si-au tras un film in culmea gloriei si toate-s proaste, nu stiu care-i treaba, asa repede-mi vin The Beatles cu A Hard Day's Night si inca cateva, Michael Jackson nu stiu cu ce, n-o sa zic Pink Floyd, The Who cu Tommy, R. Kelly cu chestia aia, Bee Gees cu Sgt. Pepper's LHCB, Spice Girls cu ceva, Mariah Carey cu Glitter(se zice ca e unu dintre cele mai proaste filme evar), Eminem cu o treaba si Vanilla Ice cu asta . Purple Rain desigur nu face exceptie, e prost, da-i al dracu de gruvii, e funky as hell, te face sa te ridici din fotoliu si sa tavalesti o tarfa sau ceva, sa dai muzica tare si sa ciufulesti ciucurii de la covor, sa-ti lasi mustata si sa-ti dai paru pe spate cu gel, sa t-apuci de oo si sa te tragi de paru de pe piept, chestii d-astea.
Purple Rain e super 80’s. Purple Rain e atat de 80’s ca sant cateva cazuri de oameni care s-au trezit cu paru facut permanent dupa ce l-au vazut. Purple Rain e atat de 80’s ca jumate din buget s-a dus pe dantela, volane, tinte si lantisoare de tinichea. Bun daca apreciezi muzica lu Prince si filmele proaste, un mare no-no pentru ceilanti.


In alta ordine de idei, desi strans legat de aceasta, When Doves Cry e una dintre cele mai tari pese evar.

miercuri, 21 septembrie 2011

O Pesa (CCXL) PFdDD 12

Luigi Russolo era un italian care facea noise, nu stiu ce am exact cu noisu ca ma enerveaza da' ma si simt atras de el intr-un fel dubios... Asa, si Luigi facea noise... in 1913... BUM! Isi facea singur aparatura, dupa cum vezi aici mai sus si dadea si concerte, concerte care banuiesc ca se lasau cu morti si bataie. Primele au fost prin 1913-1914, da' aici mai jos e ceva de dupa primu', prin '21.
Luigi Russolo - Macchina tipografica

luni, 19 septembrie 2011

Dubla 3 (CDIX) The Trip

Si pentru ca nu-mi place sa pun filme proaste fara sa arunc si unu bun ca alternativa:
The Trip nu e cu drogati, e un britisesc cu doi prieteni care fac un tur al restaurantelor pentru o revista sau ceva. Steve Coogan si Rob Brydon se joaca pe ei si majoritatea conversatiilor dintre ei-s improvizate... destul de bine if I may add. Desi nu se-ntampla mai numic in The Trip se intampla destul de multe chestii. Foarte bun, de ce nu?


Si o dubla interesant cu ei impersonating Michael Caine:

Si inca ceva interesant: Michael Caine does Michael Caine.

Dubla 3 (CDVIII) Cyborg

Cyborg e un film cu Vandam, un post-apocaliptic in care nu prea apar cyborgi, defapt e doar unu si e o ea. Vandam e desigur in rolu' principal, ca in toate filmele cu Vandam dealtfel si e destul de uman, sau na... cat de uman poate sa fie un belgian epilat si dat cu ulei pe tot corpu'. Am observat ca deobicei in lumile astea post-apocaliptice numai cele mai sexi femei supravietuiesc, poate au un sistem defensiv mult mai bine pus la punct, cine stie? Nu prea vezi nasoale cu muci la nas si cu paru-ncalcit in lumea aia fara apa si sampon. Da sa nu ne abatem de la subiect, care-i subiectu?
Nu stiu, Cyborg e prost... ca toate filmele cu Vandam dealtfel, da-i enterteining, e ochei de duminica seara mai ales daca l-ai vazut acum dooj de ani cand a aparut. Cred c-o sa-mi iau si Dublu Impact sau cum se numeste ala cu el cand are un frate geaman. Filmu cre ca vrea sa transmita si cateva mesaje, nu stiu, pe Vandam il cheama Gibson, pe ala rau Fender, amandoo nume de chitari, Gibson e crucificat si la sfarsit cyborgu zice ca Gibson trebuie sa fie salvarea lumii, nu leacu impotriva epidemiei care matura America si poate lumea-ntreaga. Ca a venit vorba de Fender, Fender e un surfer care a jucat un surfer si-n Point Break, alt film de cacat destul de bun. Fender e destul de tare in rol negativ, are o mufa...



In alta ordine de idei desi destul de strans legat de aceasta, care-i treaba cu post-apocalipticele? De ce le macelaresc astia-n halu asta si de ce majoritatea inca au un farmec aparte in ciuda faptului c-au fost macelarite? Nu stiu. Inafara de Le temp du loup si The Road nu stiu sa-ti zic alt post-apocaliptic bun acum repede...

duminică, 18 septembrie 2011

O Pesa (CCXXXIX) PFdDD 11

Avem aici mai jos precum dealtfel si mai sus o Bjork araboaica pe la vreo 12 ani, are si rapirea din serai in spate, un ceainic pe masuta...e genuin.
Bjork Gudmundsdottir - Alta Mira
In alta ordine de idei care-i treaba cu parintii din ziua de azi, de ce se pupa atata-n cur pentru ceva ce oamenii fac fara prea mare bataie de cap de zeci de mii de ani? Nu stiu.
Si-nca ceva, io daca ma nasteam in perioada asta cu feisbucu si punea maica-mea poze cu mine pe net, cand faceam 14 ani ii indoiam stergatoarele de la masina, ii lasam un bilet cu "daca mor e din cauza ta" si-o-ntindeam d-acasa. Eu nu vreau sa am mufa pe net, de ce te apuci tu sa aploadezi poze cu mine-n curu gol fara permisiunea mea?

sâmbătă, 17 septembrie 2011

O Pesa (CCXXXVIII)

Avem aici mai jos un exemplu interesant de cum isi scot african-americanii, sau ceoarele (nu stiu exact care-i termenu corect politic)capu' din underground si devin white-friendly ca sa puna mana si pe cealanta jumatate a pietei. Toti am auzit de Black Eye Peas, cu mult inainte s-o puna pe Ferghi la microfon erau semnati cu Eazy-E si faceau chestii de genu' asta:
A.T.B.A.N Klann - Pudles Of H2O

In alta ordine de idei, care-i treaba cu muzica ambientala? Ce exact trebuie sa-ti lipseasca ca sa poti s-asculti asa ceva?

vineri, 16 septembrie 2011

Dubla 3 (CDVII) Video Nasties - Moral Panic, Censorship and Videotape

Video nasty-urile sunt filmele alea de pe la sfârşitul lui 70 începutul lui 80, Beuri, exploituri, horroruri cu gore mult şi prost, genul de filme care dacă au zombie sau canibali le halesc ca pe bibliografie. VN - MP,CaP vorbeşte întro oră despre saga nastie-urilor în Marea Britanie, apariţia, distribuţia şi tot drumul ăla de la indignare pudibondo-oportunistico-politico-Thatcher-ească până la interzicerea lor penală. Începe frumos, chiar cu dubla de mai jos şi din lista aia văd că am văzut fără să ştiu că-s nasty-uri vreo opt bucăţi. Continuă şi se termină binişor, asta dacă ai stomac pentru nişte politică englezească.
 
În altă ordine de idei dacă Tuşat zice că-i super gay să numeri anii mi-a intrat îndoiala în suflet, mai ales că de o săptămână fac nudism şi mă cam ustură curu. Azi şi ieri am sta cu faţa în sus şi am o tentă roz integrală ceea ce nu ajută, nu ajută de loc.

O Pesa (CCXXXVII)

Pesa asta e aici in mare parte din cauza filmului asta, profit de aceasta ocazie ca sa-l mai recomand putin. Poza n-are nici o legatura cu pesa, adica nu vreau sa zic ca pisi e retarda sau ceva... bine, acum c-am zis ca nu vreau sa zic asta, pisi o sa creada ca exact asta vroiam sa spun, femeile...
Millionaire - Mongoloid

In alta ordine de idei, sa numeri cati ani au trecut decand te-ai intalnit prima oara cu cineva e super gay, nu conteaza cum o iei.

joi, 15 septembrie 2011

O Pesa (CCXXXVI)

Tusat se-ntoarce pe valu muzical, ia auz-o p-asta:
John Maus - Quantum Leap

miercuri, 14 septembrie 2011

Evolutions - 28DL (IV)

După cum se poate lesne observa ălora de fac 28DL le plac căsuţele mai mult late decât lungi. De ce să mint, şi mie. Că tot veni vorba, 28DL se termină după 24 de numere, la care încă n-am ajuns.

marți, 13 septembrie 2011

O Pesa (CCXXXV) Criss Cornell

Zilele astea am castigat un pariu cu pisi si acum cand vreau eu am de trei ori cate 3 minute de liniste, trebuie doar sa zic si ea tace si-si vede de treaba ei. Si cum o ardeam eu pe net, pisi s-a apucat sa ma-ntrebe chestii de cum ii sta paru si daca o duc nu stiu unde si cand, i-am zis sa taca, n-a vrut, i-am amintit de pariu, a tacut si si-a aprins televizoru' pe MTV Romania ca sa ma enerveze banuiesc... pe MTV Romania incepe o pesa cu Chris Cornell, Bam! ti-ai luat-o ca-mi place Cornell, Cornell e cel mai tare. Pesa-ncepe cam ciudat, ma uit si vad in colt dupa numele lu Cornell un feat Timbaland. Ce cacat? Cornell, erou' meu e o curva? Asa se pare, lucru care nici nu stiu ce sa mai zic.
Incepe cu niste chestii grele ca Soundgarden:
Face Temple of the Dog in paralel cu Sondgarden si continua mai soft da' bine singurel:
Isi revine dup-aia cu Audioslave si una dintre pesele mele preferate evar:
Si dup-aia puf, aceasta chestie cu Timbaland care suna a Marc Anthony:

Dubla 3 (CDVI) Red Dawn

Red Dawn prezintă cutremurătoarea poveste a unui grup de tineri americani ce luptă atât pentru propria supravieţuire cât şi pentru patrie pe fundalul şi mai cutremurător al invadării Statelor Unite ale Americii de către Rusia şi Cuba.

În altă ordine de idei care-i treaba cu actorii? De ce timp de mii de ani au avut un statut social situat undeva între ajutorul de grăjdar şi frizerul local iar acum sunt un fel de royalty? E corect? E vina mijloacelor de comunicare în masă? Nu le e ruşine? Ruşine!

luni, 12 septembrie 2011

Dubla 3 (CDVI) People Who Do Noise

People Who Do Noise e un documentar despre scena noise din Portland. Noise in romana s-ar traduce loosely ca “sunete care-ti dau sangele pe nas” Nu ma dau in vant dupa noise, defapt chiar nu-l suport, da’ le-am dat o sansa asa. PWDN are un aer de armata lu Iehova sau ceva care-ti bate la usa si vrea sa-ti vare chestii-n cap, adica nu stiu, incearca prea mult sa dovedeasca ca ce fac ei e muzica incat incepe sa para evident ca nici ei nu prea cred asta… bine, spre deosebire de martorii lu’ Zapohra unii dintre noizistii astia zic niste chestii interesante si fac prin metode destul de destepte si ingenioase, nu stiu… zgomot. Adica-s unii care leaga panouri solare la sintetizatoare, inregistreaza diferentele de voltaj ale unui rasarit de soare sau ceva si transforma treaba-n noise… pot sa zic acum cu mana pe inima ca rasaritu de soare arata mai bine decat suna.
E ochei daca nu te deranjeaza zgomotu foarte rau pentru ca mai mult de jumate din film e cu noise nu cu vorbarie… eu l-am vazut in vreo 3 zile.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Nu e doo ca bedeu'

Cand n-ai lectop esti nevoit sa citesti pentru ca nu ai prieteni, prietenii-s cam gay anyway. Si doar n-o sa citesti carti d-alea fara poze, bagi bedeuri ca-s mai enterteining. Intr-un fel defapt am lectop pentru ca postez chestii, n-am cum sa te pacalesc, da' nu-i al meu, e de la servic, bine, mi-am luat si eu unu da-i pe linux si ma uit la el ca-n matrix, are si pisi unu, da-i al ei, deci nu stiu ce sa zic. Si cred ca am si prieteni ca vorba aia, flacau' asta de la librarie imi da sa citesc moca tot raftu, lucru destul de cul.





vineri, 9 septembrie 2011

O pesa (CCXXXIV)

Am un alt coleg de muncă care seamănă cu Thome Yorke ăsta numai că-i mai chiompalău şi mai crăcănat. Eu când merg la muncă merg lejer, pe jos, cu icecoffe-u în dreapta şi căştile pe urechi. Azi dimineaţă după ce ies din casă fac stânga pe Constanţei şi-o iau cilăreanu la pas pe acordurile pesei de mai jos. Aud vag nişte claxoane da nu bag în seamă, dacă fata mă vrea cu adevărat va trage pe dreapta, va coborî şi-mi va cere numărul, dacă nu, las-o să se distreze cu claxonu. Bine, asta nu s-a-ntâmplat niciodată, să coboare vreuna să-mi ceară număru, cel mult coboară vreo suedeză dezorientată şi-ntreabă în engleză în ce parte-i vama, de obicei am un aspect de om care merge-n vamă şi stă mult. Aşa că vă puteţi imagina, dragă cititorule care eşti tu unu, doo, max, surpriza mea când maşina cu claxonu chiar trage dreapta în faţa mea. Era chiompalău. Şi era chiar bucuros.
Eu cu chiompalăii în general şi cu chiompalău ăsta în particular nu prea am avut treabă, adică salut salut, ai o ţigară, nu mai fumez, aa, atât.
-Mergi la muncă?
-Da zic eu şi trag o gură de icecoffee.
-Păi hai, zice el.
Mă urc în dreapta. Începe o discuţie uber prietenoasă despre maşini diesel şi pe benzină şi altele related şi eu zic da, da, ei, cum dracu, aha, a, da, pe diesel, şi aşa mai departe. Încă nu reuşesc să mă dumiresc de unde atâta familiaritate jovială, sunt un asocial cu lauri, doar n-o fi răzbit privirea chiompalăului prin stratul gros de coolness ce-mi înconjoară trupul.
Ajungem la muncă, fiecare pleacă-n treaba lui. Peste vreo 3, 4 ore trece aşa, casual, întâmplător, pe lângă mine.
-Auzi, tu cum stai cu banii?


Primul meu instinct a fost să-i spun adevărul. Stau bine cu banii, uite, mai e o săptămână până la salariu, cel de luna trecută e aproape neatins pe card, am utilităţile plătite în avans pe vreo 3 luni, alea care nu pot fi plătite în avans sunt la zi, frigiderul jumate plin jumate gol, n-am rate, n-am datorii, ba am chiar de luat o sumă frumuşică de la nişte împrumutaţi, intenţionez să-mi cumpăr în curând o canapea nouă, mi-am deschis un card de economii în euro, am chiar două nunţi luna asta şi prima-i mâine şi mă aflu pentru prima dată în viaţă în situaţia de a merge la o nuntă fără să mă zgârm şi-n cur pentru dar. Da, stau binişor cu banii.
Al doilea instinct a fost să-l mint. Nasol, coaie, plm. Rate, plm, am datorii, mă sună ăştia, pierd apartamentu. Am băgat la păcănele.
Al treilea instinct a fost că mi-ar fi ruşine să-l mint, adică omu m-a cules efectiv de pe drumuri, m-a dus la muncă, şi totu doar din bunătatea inimii lui colegiale.
Al patrulea instinct a fost să-i spun totuşi adevărul sau măcar o parte din el. Cu ăsta am mers.


-Auzi, tu cum stai cu banii?
-Ă, am o nuntă mâine.
-Aaa, nasol.

O pesa (CCXXXIII) Lectia 5

Zilele astea mi s-a prapadit lectopu, si desi-s baiat destept si treaba m-a prins pregatit cu un backup aproape complet m-a luat asa un fel de stare destul de dubioasa si m-am apucat iar de baut, mai mult din lipsa de ocupatie decat de tristete sau ceva, ma atasasem de prost. Hai sa facem un fel de Lectie, sa-i zicem Lectia 5.
Facem in felu’ urmator, prapadim lectopu, dup-aia ca sa umplem timpu scoatem romu’ din debara si-l facem Cuba, cu extra lamaie ca sa nu ne ia nozeea, daca tot santem in debara scoatem si replicile, le-ncarcam frumos, decupam niste biuti magazines d-ale lu pisi si iesim in curtea din spate la un tir intre 10-15 metri. La inceput o sa ai o senzatie dubioasa cand impusti in cap fotomodele, o sa te simti ca un pervers cu chelie care sta la subsol si o spioneaza transpirat pe vecina de peste drum, face papusele care arata ca ea, le mangaie, le spala… in fine, nu conteaza, o sa te simti mai ciudat, da’ poate si pentru ca ai baut putin, ti-a murit lectopu si chiar esti transpirat, e cald afara. Dupa ce impusti primele doo modele, ca sa nu pari cam bizar in ochii tai o sa impusti si vreo doi barbati, da’ pentru ca ai inceput cu femei asta o sa te faca sa te simti si mai ciudat. Dup-aia te-ntorci iar la femei, incepi sa nimeresti mai bine capu, mai pui o Cuba, ajungi in largu’ tau, nu mai simti nimic, incepe sa-ti placa, te simti cam ciudat ca-ti place… in fine, e un roller coaster de sentimente. N-am nimic cu Iantu, s-a nimerit p-acolo, desi pare cam smug bastard, ce cauta-n biuti magazin?