Capitolul 23 pe direct

Un pasaj dedicat Ioanei (acum in luna a VII-a sau ceva) dintr-un roman ce speram ca n-o sa fie publicat vreodata. Doi zero zero trei. Respect!

- Ce faci Vlade?
- Bine ca-ntodeauna, ma stii doar.
- Nu arati prea bine. Zice ea uitandu-se-n alta parte.
- Ma simt bine, mi-e de ajuns.
- Eu nu-s asa de bine, m-am despartit de Costin.
- Se mai intampla, trebuie sa vezi partea frumoasa.
- Care-i aia ?
- Esti singura, independenta.
- Nu-mi place sa fiu singura si independenta.
- Perfect, hai sa bem.
E de acord, cobor si iau o sticla de vin, pinot noir, are obiectii in ceea ce priveste vodka, e prea tare. Nu mi-a placut niciodata Costin asta, pare genul de om care se joaca cu un pistol crezand ca-i neincarcat.
Urc si-ncep sa beau, ea incepe sa-mi turuie despre inima ei care-i franta in mii de bucati, sfasiata. Eu ma gandesc la a mea, auricole, ventricole, aorta… ce sistem, cum bate ea acolo in continuu…
- Tu m-asculti ?
- Da-da.
Cred ca problema ei e la cap, zona frontala mai exact, ce treaba are inima ? Si de unde dracu nevoia asta ancestrala a femeii de a se vaicari ? Cred ca vor sa para fragile si sensibile, sa se vada ca sant usor atinse de toate nedreptatile si cruzimea din lume. Un fel de inocenta orala. Poate intr-adevar sufera saracele la fiecare basina a noastra, cine stie ?
Simt o mana rece pe picior care mi se joaca pe pantaloni in zona buzunarului-dreapta. Ma uit la ea, pare sa astepte un raspuns.
- Da, desigur. Zic eu gandindu-ma ca fac o mare greseala asumandu-mi acest risc.
- Nici n-ai inteles ce-am spus, nu ?
- Nu, n-am inteles.
- Ce prost esti. Te-am intrebat daca vrei sa ramai in seara asta la mine, nu pot sa stau singura.
- Raman tu, raman dar trebuie sa-mi faci un C.V.
- Iti fac, cum sa nu dar sa mancam inainte.
Se ridica din pat si am 3 minute ca s-o cercetez in timp ce sta aplecata cu capul in frigider. E o fiinta cocarjata si stramba de o frumusete promiscua care nu m-a atins niciodata desi vad cum emana erotism prin toti porii. Daca ar avea o coloana vertebrala ferma si si-ar putea lipi genunchii unul de celalalt ar fi superba.
Ioana aseaza pe masa niste parizer, cateva masline, jumatate de paine si o cutie de iaurt goala in timp ce eu imi dau seama ca arata mai rau cand santem singuri, poate pentru ca e mai naturala, n-are de ce sa tina spatele drept sau sa-si tuguiasca buzele, sa-si mareasca ochii, sa-si incordeze pometii, n-are de ce sa zambeasca.
Mancam fara sa ne saturam vreunul si ea se aseaza ascultatoare in fata calculatorului.
- Ce sa scriu ?
- Baga ! Scrie acolo : nume, prenume, data nasterii, localitatea. Experienta, baga 3 diplome, liceu, 2 facultati… ceva cu limbi straine, un curs de prim ajutor. Engleza, franceza, italiana la perfectie, putina spaniola si ceva araba… fire deschisa, dornic de a invata, calitati de lider, fara obligatii, simt estetic, capacitate de adaptare rapida, respect pentru autoritati. 1.83, 76 kg, ochi caprui, numar de telefon, e-mail, fax, xerox… am glumit, nu scrie xerox, ce-ai, esti proasta ? N-am fobii de nici un fel, n-am alergii, rezist la temperaturi extreme…
- Nu-i cam mult ?
- Taci! Lucrez bine-n echipa, studii de management, arhitectura, design, agronomie, fizica, chimie… nu scrie tu agronomie, ce-ai? Programare P.C. scrie : Word, Auto-Cad, Photoshop. Post dorit: barman-ospatar.
- Gata ?
- Gata.
Ioana se apleaca peste tastatura ca sa reciteasca textul mai bine si ii intra parul in paharul de pe birou, n-o atentionez, imi place cum suvita saten-deschis descrie mici elipse-n vin, e poetic sau ceva.
- Te-ai cam contrazis, respect pentru autoritate si spirit de lider.
- Aaa, subtila si naiva mea prietena, eu ma contrazic foarte des, o faci sa sune negativ, e bine sa te contrazici, cui ii plac oamenii cu idei fixe ?
- Da, dar asta-i o contradictie in termeni, nu in idei.
- Termeni… idei, ce conteaza ? Tipareste si sa bem.
Cu aceeasi incovoiere de miop apasa cateva taste si imprimanta incepe sa lucreze.
Ne apucam sa bem, eu cu sete, ea cu delicatete si vizibil dezgust pentru alcool, bea ca sa fraternizeze, se incrunta la o inghititura mai mare si reia subiectul Costin exact de unde banuiesc ca l-a lasat, dac-o cunosc bine poate chiar dinainte. E o poveste plina de mister, usurime sentimentala si superstitii. Daca traiam acum 400 de ani si se afla ce-mi zice ea, era arsa pe rug fara proces… direct si toata lumea ar fi aplaudat si s-ar fi bucurat. Oare chiar aplaudau oamenii pe vremea aia sau am vazut eu prea multe filme proaste, nu stiu. Poate ma torturau si pe mine putin doar pentru ca am ascultat-o si am dat de cateva ori din cap aprobator. Cine stie ?
- Intelegi prin ce trec eu acum ? Nu mai pot…
- Mmmda.
Cred ca se preface, n-are cum sa-ti provoare atata suferinta o despartire. Se pare ca oamenii acorda prea multa atentie sexului opus. Bucuria si tristetea se limiteaza acum doar la el sau ea, eu e omis. Niste ciudati… si eu printre ei, ma agit si ma automutilez din cauza unei femei, sant un mare dobitoc.
- Hai sa ne culcam, tu nu porti chiloti, nu ? ma deranjeaza Ioana in timp ce cauta ceva prin sifonier.
- Nu.
- Abia m-am mutat aici asa ca n-au dormit prea multi barbati la mine, trebuie sa te multumesti cu maieul asta. Poti sa dormi in curu’ gol ca am patul mare, nu ne atingem… stai linistit ca am mai dormit cu unu azinoapte, dezbracati, m-a luat in brate si tot n-am simtit nimic.
- Bine, dar trebuie sa pastram o distanta de minim 30 de centimetri.
Rade, zambesc si eu si ne bagam in pat.