Azi Nufăru de Tulcea, un loc.
Cu potaia Pisi care va sfârşi în Dunăre peste vro doo săptămâni, de mână cu fraţii lui la fel de norocoşi.
Cu bocanci gata de lipit.
Cu stuf pe casă şi gutui în curte, se poate altfel?
Cu oameni gospodari.
Cu sangria.
Cu d-ăsta rustic.
Cu oase de daci verzi ca brazii în spatele căsii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu