SE GÂNDEA (XVII)

Se gândea micuţul culegător de perle la ce altceva decât la driadă, şi-acuma îi scornea, cântarea cântărilor insulară, de dor, vezi bine, nume. Drăguţa de driadă, de himeră, o basiliscă, o veneră, o meduză, o cibelă, o abasă, o acheră, ca s-o luăm alfabetic, o adhenă, o androază, o ajatară, o akhlută, o alicantă ce nu mănâncă aur şi argint ci inimi de micuţi culegători de perle, o alicornă care, vezi bine, el îi poartă cornul, o alconostă, angelică pasăre cu cap şi sâni de femeie, o alocămilă, nu, e prea mult, o almă, o alojă, o alfină, o alseidă, o amfipteră, o amfisbenă, care-i ca o amfiteră dar fără aripi şi cu încă un cap, o asparasă, o asimană, o askefruă, o aspidochelonă ce în loc să fie o insulă trăieşte pe una, o bahamută, o balaură, o barbegază, o behemotă, o blemă, o bisenă, o cabeiră, o caiporă, o caladrie, o campă, o canaimă, o canotilă, o căpcăună, cecaelie, o centaură, o cerastă, o cerberă, şi-n ce dulce infern îl trăsese, şi-aici voi fi îngăduitor cu el şi nu voi spune o ciupacabră, o cirenă, o crinee, o dactilă, o dafnă, şi nu pot să fac aici o paralelă cu altă dafnă, o drudă, o drucă, o duendă, o eă, o echenă, o egberă, o elfă, o emeră, o eurinomosă, o fachenă, o faună, o fomoriană, o gamaiună, o garguie, o gulă, gigelorumă, o golemă, o gremlină, o grină, o hamsă, o hanauă, o harpie, o hercinie, o hipocampă, o hipogrifă, o hipopodă, o hircocervă, o huldră, o hupie, o hidră, o hipnală, o indrică, o ipotană, o irină, o isonadă, o jaculă, o jasconie, o kapră, o kanbă, karkină, o kirină, o ladonă, o laelapsă, o lenasă, o lilină, o linxă, dacă mi-e permisă o asemenea barbarie lingvistică, dar permisiunea îi trebuie lui, nu mie, aşa că trec cu vederea, o madremontă, ceea ce mă duce cu gândul la alte perversiuni lingvistice dar asta e treaba altora s-o dezlege, o magogă, şi-aici râd niţeluş, auzi, o magogă, o mandă, o mară, o maiură, o melusină, o monocerosă, şi iar mă-ntorc la cornu-i purtat de altul, ce s-ar fi făcut micuţul fără cornul lui, o morgană, o musimonă, o mirmecoleonă care, după cum îi spune şi numele, e un hibrid între-o leoaică şi-o furnică, şi-i drept s-o numească aşa pentru că ce de-a mai furnicături i-a dat leoaică cornului lui, o nagă, o naiadă, (ce frumos), o napee, o negretă, o nemeană, o nefilimă, şi asta nu-i singura blasfemie de pe-aici, o nereidă, (şi iarăşi mă-nclin frumuseţii), o niană, o numenă, o nimfă, o oceanidă, o onoschelă, o orobă, o pamolă, o panotă, o pardă, o pegee, o pelesită, o piră, o pomberă, o pricolică, o rabisă, care-i o chestie akadiană, o refaită, o rusalcă, o sagară, o samodivă, o satiră, o scitală ce-şi farmecă prada, o sirenă, o spiriduşă, o silvană, o tangie, o tapairă, o teriocefală, o thulă, o tibicenă, o tritonă, o tugarină, o undină, şi cine se îndeletniceşte cu alchemia ştie despre ce vorbesc, o unicornă, se ştie, faza cu cornul, o valchirie, o vampiră, o vanară, o vetală, o vibrie, o virună, şi mă opresc pentru că s-a terminat alfabetul.

Dar nu se opreşte el, peninsular prin naştere şi insular prin destin, şi să-i dăm drumul, o numeşte o abarată, o absolomă, o atlantă, o avalonă, o bahavie, o bensalemă, o blefuscă, o britanulă, o cactuară, o carlotă, o caspiară, o cascară, o corală, o cortă, o deistă, o dinotopă, o egretă, o finigană, o genoşă, o gilligană, o islă, care-şi poartă numele în însăşi denumirea-i, o lapacă, o lilipută, o lutară, o navaronă, o neră, o nomanisană, o nublară, şi cine ştie ce creaturi or mai popula şi insula asta, o olimpă, o oranjă, o paradisă, o scherie, o sodoră, o sornă, o taboră, o utopie, o vanută, o vulcană, o zandie, şi iar mă opresc în penurie de nume exotice dar nu se opreşte el din nou, e-n firea lui să exagereze.

O novaie, o azoră, o bahamă, o bermudă, o hebridă, o faroe, o canară, o floridă (ce amintiri!), o antilă, o egee, o cicladă, o sporadă, o dodecanesă, o baleară, o ioniană, o maltă, o frisiană, o andamană, o comoră, o nicobară, o farasană, o aleutină, o solomonă, o carolină, o australă, o magdală, şi magdala i-a pus capac, pentru că l-a făcut să tacă.

O tăcere spontană şi sinistră se lăsase şi, dacă-i adevărat ce spune vulgul, că asta se-ntâmplă când trece un înger, atunci îngerii făceau paradă, şi asta n-o zic eu, o zice altul de la care am luat-o eu pentru că mi-a plăcut, şi nu mi-e ruşine. Acuma, tăcere era şi-nainte, pentru că micuţul culegător de perle când vorbea cu sine însuşi nu vorbea vorbea, adică mai scăpa câte-o exclamaţie sonoră când reuşea să se uimească pe sine însuşi cu raţionamentele-i atât de dese, dar zic că mai mult vorbea în gând şi se-auzea doar respiraţia-i atunci când şi-o precipita, în rest se-auzea vântul şi doar el şi-auzea vorbele pe care le rostea în gând. Bine, putea să le rostească şi-n gura mare, putea să le răcnească, tot doar el şi le-ar fi auzit, dar nu despre asta-i vorba aici, mă pierd în amănunte, şi, ca să mă rătăcesc de tot, oare vântul are urechi s-audă vorbele-i pe care ar fi putut să le rostească cu glas tare(?), că dacă da, atunci atunci nu doar el şi-ar fi auzit vorbele astea, peniţa asta mă scoate din sărite. În fine, ce vroiam să spun?

Da, că tăcerea asta era completă, adică nici vorbele-i din gând nu se mai auzeau, şi-aici chiar că nici nu mă mai interesează dacă vântul, ştrengarul, are vreo codiţă băgată în toată chestiunea asta care începe să miroasă de la o poştă a suspect, adică nu se-auzeau pentru că nu le rostea, adică tăcea micuţul culegător de perle, şi când zic că tăcea zic că tăcea şi în gându-i, adică era mut ca peştele inlăuntrul său.

Magdala, peştele, sinapse.

Şi-apoi şi-a dat seama că Iisus şi Ioan (Botezătorul, fireşte) erau veri sau ceva de genul ăsta, şi deci toată tărăşenia aia cu mântuirea era doar o afacere de familie. Şi cine n-a făcut în viaţa lui o greşeală de compoziţie să arunce primul piatra. Eu unul mă spăl pe mâini ca Pilat.