"S-avem iertare", isi vorbeste micutul culegator de perle sie insusi, ca un ou cu propria-i gaoace, "dar daca vom continua in halul asta", folosind pluralul, vezi bine, era singur, "nu pun ramasag c-ajungem prea departe."
"E clar ca lumina zilei si-n acelasi timp neclar ca intunericul noptii: pe plaja asta se petrec lucruri ciudate." si-si trece o mana c-o unghie pe jumatate neagra prin parul de pe frunte, gandind mai departe.
"Chiar mai deunazi", era, desigur, redundant, "imi adusesem aminte de ceva care era, uite, puteam sa pun degetul pe el (sau pe ea?!) si sa zic asta e, cevaul asta e al meu si-n functie de el ma plasez in timp", si pune degetul pe nisipul grunjos si-mpinge si degetul intra ca-n branza si se ingroapa in nisip si el are trairea ca cevaul ala care-i sub nisip e-al lui si chiar se plaseaza in timp in functie de el.
"Daca ai memoria slaba poti sa uiti c-ai memoria slaba?" si-aici iar ramane nedumerit, ca o scoica aruncata de valuri printre pietrele de la mal si tot plimbata in sus si-n jos, in stanga si-n dreapta, inainte si-napoi pe malul apei, si-aici iar (iar aici?!) face o paranteza si se gandeste ca "Oare scoica are constiinta tridimensionalitatii deplasarii ei pe malul apei?" si revine apoi si "Daca-i uitat ca ai memoria slaba se numeste ca tu esti convins, bine, nu convins, dar intrucatva constient, ca ai memoria buna, sau ca nu-i nimic dereglat in memoria ta? Si n-ai nici cea mai mica banuiala ca ai tinere de minte cam cat nisip grunjos se afla intr-o canuta un pic ciobita sau chiar fara toarta dar goala?" si-si scoate degetul din nisip si se uita la el de parca l-ar fi vazut pentru prima oara.
"Ce chestie, degetul asta are o unghie pe jumatate neagra!" si, bineinteles, il baga in gura si-l umezeste, si-apoi il scoate si se uita razant si razand la el, lasandu-l sa straluceasca un pic pana se usuca. "Sa nu exageram", al naibii plural singuratic, "aici era vorba de memorie si de pierderea ei. Ar fi posibil ca cineva sa nu-si fi pierdut deloc memoria dar sa traiasca cu impresia ca si-a pierdut-o? Si-apoi, intr-o inlantuire aleatorie de evenimente sa uite ca si-a pierdut memoria, pe care de fapt nu si-o pierduse niciodata? Cum e sa uiti ceva ce n-ai stiut niciodata, si nici sa nu realizezi chestia asta? E ca un nimic, o chestie asa, un fir de par pubian in fata organului reproductiv masculin, adica nu-i mare chestie. E ca si cum n-ar fi fost." si-si vara degetul mic in ureche, o chestie noua, si-l misca repede repede dintr-o parte in alta si-nchide pe jumatate ochiul de pe partea cu urechea respectiva, si cu celalalt priveste boland spre mare, c-o expresie de caine in calduri pe fata. Apoi il scoate, il sterge de nisip si gandeste mai departe.
"Si pana la urma de ce n-ar fi? De ce sa nu ne fi pierdut memoria si-apoi sa fi uitat ca ne-am pierdut-o?" se gandeste el, realizand ca foloseste afurisitul de plural ca sa aibe ideea unei complicitati. "La naiba cu complicitatea, mi-am pierdut memoria, e clar, si-apoi am uitat ca am pierdut-o, si punct. Sau, daca ma situez de partea cealalta al punctului de referinta pe care l-am gasit si-apoi am uitat ca l-am gasit, nu mi-am pierdut memoria, dupa care am uitat ca mi-am pierdut-o, desi nu mi-o pierdusem niciodata. Cum s-ar zice, am uitat c-am avut sau c-am pierdut ce-am avut si ce-am pierdut" si rade amuzat de propriu-i joc de cuvinte mai mult sau mai putin reusit, dar in momentele astea se multumeste si cu-atat.
"Se pare" si renunta aici (da, aici) si la singular, adoptand ambiguitatea, "ca nu-i mare scofala de capul memoriei asteia. Azi o are omul, maine n-o mai are, sau are impresia ca n-o mai are, desi n-a pierdut-o niciodata, sau i se pare cum ca ar fi avut-o vreodata. Cum ar spune unii, vrajeala."
"Cu vrajeala treci si marea, asta daca ai o piroga serioasa si niscaiva provizii sanatoase, ca sa nu mai zic ca ai nevoie si de apa de baut precum si de o mare prietenoasa, un curent potrivit si nitel noroc, poate si-o mare nu prea mare, adica o mare mai mica." si iar rade, inveselit de propriile-i ganduri, ca un vierme amuzat de viermele-i mai mic care-i cara gandul in coada. Lui, viermelui.
Si se face seara si realizeaza ca a lalait-o toata ziua pe plaja, scobindu-se in urechi si cateodata in buric, in loc sa-si vada de treaba ca un micut culegator de perle ce se afla. "Si cam care crezi mataluta c-ari fi trebusoara asta urgenta pe care-ar fi trebuit s-o fac azi? Sau maine? Sau luna asta? Sau o suta de ani de-acum incolo? Sau incoace, bineinteles, depinde de ce parte a punctului de referinta te afli." "Cap sec, ai o scoica de prins, o perla de cules!"
Pe cai, voinicii mei, nu-i timp de lalait aiurea pe plaja! Soarele mai are trei suliti si apune, piroga asteapta, si micutul culegator de perle isi ia micutele lui picioare la micuta lui spinare si fuge spre buna si batrana (si micuta, de altfel) lui piroga, o-mpinge-n mare si-ncepe sa vasleasca voiniceste.
"Ce habauc! Nu-i a buna cu gandirea asta, ne face sa ne pierdem simtul realitatii", ah, plural insiduos, "uitam ce-avem de facut."
Bineinteles ca lumina-i prea slaba pentru cules scoici si, cu putin noroc, perle, asa ca dupa ceva timp micutul culegator de perle sa-ntoarce la mal ca un caine plouat, ceea ce nu-i o imagine lipsita de sugestii pentru ca, iata, tocmai incepe sa ploua.
"Pana la urma tot raul spre bine, maine si-asa o sa uit ziua de azi, pentru ca am memoria slaba, nici macar nu mi-aduc aminte azi ce-am de facut maine, asa ca-mi pare firesc ca de maine sa nu-mi aduc aminte ce-am facut azi." Si micutul culegator de perle adoarme flamand si ghemuit pe micutul lui pat de frunze, cu micutele lui maini si micutele lui picioare stranse la pieptul lui micut, visand impacat viermi si serpi si crengi si calti inotand sau plutind in delta memoriei sale chinuite, grabindu-se s-ajunga la liman, mai zabovind pe cate-un plaur, mai cotind-o pe cate-un canal, mai luandu-se la harta, toate astea pentru a-i livra lui, in cursul noptii, ganduri proaspete ca o placinta de dovleac tocmai scoasa din cuptor. Frumoasa imagine, imaginea viermilor-ganduri purtandu-se pe ei insisi printre plauri, tocmai pentru a se livra pe ei insisi. Proaspeti ca o placinta de dovleac tocmai scoasa din cuptor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu