sâmbătă, 31 iulie 2010

Dubla 3 (CXXIV) In the Bedroom

Chiar daca au farmecul lor incontestabil, o sa opresc putin sirul comediilor usurele de uichend cu In the Bedroom, o drama grea de luni la pranz. Grea in sensul de ca-i densa, nu dificila si de luni la pranz in sensu’ de ca atunci am vazut-o si a intrat la ţanc.
Si dupa ce ca-i un film despre care nu prea stiu ce sa scriu ma mai bate la cap si pisi care citeste despre Ceghevara si ma informeaza la fiecare pagina despre miscarile pe care le facea gherila, cati erau, ce armament aveau in dotare si ca cica defapt era argentinian, nu cubanez… Ceghevara, pfff…
In the Bedroom are una dintre cele mai mari surprize pe care mi-a facut-o un film, faptul ca-i la mijlocul lui si nu la sfarsit o face mult mai harcor. Nu stiu ce sa zic, are tot ce are un film foarte bun, personaje tari, actiune frumos structurata, si mai ales chestia aia care te incalzeste pe interior si-ti da o stare profunda de bine… I kid, I kid. E bun.

joi, 29 iulie 2010

Dubla 3 (CXXIII) Kick-Ass

Ce şi-a zis Paximio azi pe la doo? Ia să văd eu un film de vară. După Zombie Women of Satan pe care m-am ambiţionat să-l văd până la capăt şi care nu merită o dublă aveam cu adevărat nevoie de ceva light, cât mai de vară. Şi dau peste Kick-Ass, ce părea o comedioară cu adolescenţi americani, cu frustrări, cu puberi şi pubere, cu Nicholas Cage (I'm not a huge Nicholas Cage fan - ei, de unde-i asta?), cu super-hero-wannabiz, de-astea de vară, şi, mai ales, făcut după un comic de care n-am auzit până acum dar cu siguranţă îl voi isohunta.
Şi când colo peste ce dau? Mai ţii minte Watchmen? Bineînţeles că da. Ăsta-i, din unele puncte de vedere, mai bun. Pe lângă faptul că am râs, şi nu numai la dubla de mai jos, filmul are o fetiţă nesuferită (iubesc copiii nesuferiţi) care împuşcă, taie gâturi, înfinge cuţite în inimi, şîamîdî. E mai prost ca Watchmen pentru că nu arată nicio ţâţă şi pentru că este, într-un final, un film cu adolescenţi americani şi se siropeşte pe alocuri. Şi Nicholas Cage joacă binişor. De văzut!

miercuri, 28 iulie 2010

Dubla 3, Pesa 115 (CXXII) Trekkies

Si pentru ca cel mai bine mercurea merge un documentar lejer, avem Trekkies, un documentar destul de tare despre fanatici la Star Trek din 1997… bine, pentru unii s-ar putea sa nu fie chiar lejer, nu stiu. Si o pesa care are doar o mica legatura cu filmu'.

O pesa (CXIV)

Azi, o specialitate poloneza.

sâmbătă, 24 iulie 2010

O pesa (CXII) Lectia 2

Zilele in care nu vezi nici o mufa de om te trag la muzica si bautura.
Ce faci? E simplu, bagi o pesa care sa te scoata din stare, ceva harcor, asa...
Te ridici de pe scaunel si ca un robotel executi urmatoarele:
Iei feliile si le storci la pahar, rasul malefic e optional, eu cand storc lamaie ma gandesc ca-s Dumnezeu si feliile-s credinciosi fanatici... pupincuristi.
Nu e deajuns suculet de lamaie, simplu, mai stoarceti o felie.
Aruncati 2 lingurite de zahar brun peste jmecherie, merge si alb.
Turnati peste un 70-80 uischi (de preferat scotian, eu n-am decat american) si amestecati vartos.
Mai amestecati putin, umpleti treaba cu gheata si mai amestecati. Amestecati e cuvantu' zilei.
Daca nu s-a terminat, opresti modeselektoru si bagi ceva mai digerabil:
Pofta buna!

vineri, 23 iulie 2010

O pesa cucucăciu (CXI)

De ascultat tare şi dolby dăla de se-aude din doo părţi.

O pesa (CX)

Tusat va prezinta o scurta demonstratie de vibrafon:
Si un maestru daca va prinde: maestro.

Dubla 3 (CXXI) Fac iuuu Dolfin!

Biologi marini… nu pot sa zic multe despre ei fara sa devin dusmanul lor numaru’ 1. The Life Aquatic with Steve Zissou (2004) desi e o comedie americana facuta dupa 2000, nimeni nu vomita pe altcineva, nimeni nu calca-n cacat si nu face nimeni feţe de Doru Octavian Dumitru. E o comedie foarte bine legata , frumos organizata si plina de culoare. Jachivcustoului principal i se mananca prietenul de catre o specie noua de rechin cu pete si el organizeaza o expeditie ca sa se razbune… dar filmul are o gramada de ploturi laterale. Sfarsitul e destul de profund... si la propriu.
Si un citat:
Festival Director: That's an endangered species at most. What would be the scientific purpose of killing it?
Steve Zissou: Revenge.
Hai, inca unu: “Son of a bitch, I'm sick of these dolphins”
Nu e cea mai reprezentativa dubla da-mi place melodia.
Si ca idee, Wes Anderson, face cam cele mai elegante comedii americane, le recomand pe toate: The Royal Tenenbaums, Rushmore, The Darjeeling Limited si desi nu l-am vazut, si Fantastic Mr. Fox.

joi, 22 iulie 2010

Dubla 3 (CXX) Band of Outsiders

Filmele frantuzesti au voice-over cacalau, e o regula, te uiti la ele si nu-ti scapa nici un gand al personajului, ti se zice tot ce crede, ce vrea si ce simte printr-un voice-over care deseori devine insuportabil, ca-n Amélie sau mai rau in Fear and Trembling . Devine obositor sa vezi mufe carora nu li se misca buzele si sa auzi tone de vorbarie aiurea, in F&T cel putin, voice-overu’ e mai mult de 70% din ce-nseamna audio pentru un film. Am banuit ca-i un trend mai nou, da’ in Band of Outsiders (Bande à part ) din 1964 lucrurile stau cam lafel.
Da’ au si unele lucruri caluma, urmaririle cu masini de exemplu, francejii le fac cele mai tare, in B.O.O. nu e nici o urmarire da’ cred ca-s printre primele scene chiar filmate in masina, adica n-au ecranu’ ala cu proiectie in spatele unei banchete cu volan ca-n filmele americane din perioada aia.
Doi flacai hotomani vrajesc o fata naiva ca sa-i sparga gazda de bani. Bande à part e bun mai mult prin ce vezi decat prin ce intelegi... si Odile e o bunaciune.

miercuri, 21 iulie 2010

O pesa (CIX)

Va prezint una dintre pesele mele preferate:

Dubla 3 (CXIX) Harold and Maude

Harold and Maude, un tinerel pasionat de moarte si-o aproape octogenara pasionata de viata… ce dragut! Destul de imprevizibil pentru un film american din ’71, n-am ce zice. Face parte din categoria aia eleganta de filme care reusesc sa contureze personaje in 90 de minute. Il recomand in primul rand doamnelor si domnisoarelor aflate la criza varstei.
Harold: You sure have a way with people.
Maude: Well, they're my species!

Dubla 3 (CXVIII) Oldboy

Oldboy ca film sud-corean, ma repet maiself, scapa cu niste chestii cu care absolut nici o alta natie de filme n-ar scapa, inafara de Japonezia cu accent pe i, aia scapa cu chestii si mai grave. Oldboy e combinatia perfecta de sentiment si violenta, sarutari delicate si scoateri de dinti cu patentu’, suferinta inabusita si crapari de cap cu ciocanu’. Daca vreti sa-l vedeti nu va recomand sa cititi prea mult despre el.

luni, 12 iulie 2010

Dubla 3 (CXVII) Repo Men

Întotdeauna mi-au plăcut luptele cu cuţitul, e ceva medieval în chestia asta, mai ales dacă e făcută cum trebuie. Şi nu prea vezi asta în filme. Bine, sunt mizeriile alea kung-fu cu tipul care bate o grămadă de japonezi înarmaţi cu cuţite, toporişti, polonice, dar acolo acţiunea se adresează iubitorilor de arte marţiale, iar cuţitele-s doar accesorii neutilizate. Şi mai sunt şi alea în care ăla bunu se încleştează cu ăla rău şi se tăvălesc pe pământ sau mai degrabă pe marginea unei clădiri foarte înalte şi ăla rău îndreaptă cuţitu spre jugulara lu ăla bunu şi ăla bunu îl prinde de mână şi i-o-ntoarce şi acuma care-i mai puternic învinge, şi-n timpul ăsta se uită unul la altul urât. Cred că prima mea întâlnire c-o luptă mai de Doamne-ajută a fost în Commando, şi scena de mai jos a fost de nenumărate ori reenacted de către mine şi sora, fiecare pe rând, vezi bine, fiind Arnold.
Repo Men nu-i rău în sensul că se putea mult mai bine. E de vară.
Un sefe în care lumea face credite bancare pentru organe artificiale iar Jude Law e recuperatorul în caz de neplată. Jude ăsta nu-i cine ştie ce dar filmul are şi-un cameo reuşit cu Leguizamo ceea ce e tot timpul o surpriză plăcută. Lupta redată mai jos e pe la început şi-i bine realizată, spre deosebire de cea de la final care-i nasoală, în sensul că-i nasoală.
Sfârşitul m-a surprins. Nu mă aşteptam, îmi spuneam că au dat-o în bară cu siropul ăsta de final, dar iată că au revenit mulţumitor. Pisi cică se aştepta. Dacă-i aşa, bravo lu pisi.

duminică, 11 iulie 2010

Evolutions - DMZ (VI)

M-am chinuit juma' de oră să bag pozele ăstea. Le puneam aiurea, le puneam bine şi le ştergeam, ce sămai. Nu-ş ce-i cu mine, ascult Michael.

După DMZ, 28DL.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Bube, taieturi, juleala (X)

De fiecare data dupa o mare petrecechehere mi-o dau la degetele harcor, azi se pare ca nu-i exceptie. Treaba sta cam asa: vrei sa faci o salata da' pentru ca esti obosit scoti razatoarea Veorner din dotare pentru prima oara, tac-pac-cut. Foarte urata nu-i taietura da' a curs din ea, vorba lu' Oleg "ca dintr-o curva"...hmmm, cam vulgar.
Aveti aici o perspectiva draguta cu razatoarea germana numaru' 1 care, citez "toaca si feliaza perfect mese festive"
Ca sa vedeti ca nu-i port pica, un cadru cu amandoi, ea mai are o pesa facuta special ca sa nu-ti tai degetele da-i gay.
Si inca un cadru artistic pe acoperis, observati picatura surprinsa cand facea ce stie ea mai bine.

Din cauza B.T.J.-ului m-am cam tampit, imediat dupa ce ma buba, tai sau julesc, caut sa pun mana pe aparat nu pe trusa de prim-ajutor.

vineri, 9 iulie 2010

Dubla 3 (CXVI) Fish Tank

Si filmul meu preferat din 2009, am tras putin de timp ca nu stiam ce sa scriu despre el... Fish Tank e harcor.

luni, 5 iulie 2010

Dubla 3 (CXV) Kubrick (Full Metal Jacket)

Traiam cu impresia ca nu-l halesc pe Kubrick da' cred ca-i doar din cauza lu' 2001: A Space Odyssey (care m-a plictisit pana la lacrimi) pentru ca mi-a placut Clockworku', mi-a placut Shiningu' si clar mi-a placut Full Metal Jacket. El mai are un film nasol rau, cu care si-a incheiat si cariera, Eyes Wide Shut, pacat, mare pacat, ma ia cu migrene numai cand imi aduc aminte de el. Defapt, daca ma gandesc mai bine chiar nu-l halesc pe Kubrick, chiar daca imi plac 3 filme d-ale lui.
Vroiam sa fac un top cu filme despre razboi, da' nu mai am chef, o sa bag cateva duble... asta e cam pe 3.

duminică, 4 iulie 2010

sâmbătă, 3 iulie 2010

O pesa (CVII)

Deci te tot asaltează lumea, vezi O Brother, Where Art Thou?, te conformezi eri, te pui pe scaunu', aprinzi monitoru' de enşpe mii de inci, sonoru' mai tăricel, dai play şi te uiţi. Începe, frumos, ce să zici, închisoare, evadare, rednecşi, până când încep să cânte goşpelii ăia la râu, şi pe tema asta voi reveni cu ceva mai consistent, Down in the River to Pray. Instinctual dai să-l opreşti. Nu-l opreşti, mai rezişti niţeluş, nu-i foc. Te mai uiţi, până începe Clooney să cânte. Asta e deja prea mult. Dai stop, Google Chrome, isohunt, search, O Brother, Where Art Thou Soundtrack, download, 3 minute, şi te pui pe ascultat. Filmul poate să mai aştepte. Poate îl văd azi.

vineri, 2 iulie 2010

O pesa (CVI)

Ca mare iubitor de muzica ce mi-s, n-am cum sa trec peste populara/lautarie, defapt chiar ma opresc acolo din cand in cand, va prezint unul dintre cei mai tari violonisti romani, Grigoraș Dinicu (puteti sa cititi randurile alea 5 de la biografie, e tare)

Dubla 3 (CXIV) Louis Theroux

Louis Sebastian Theroux s-a nascut in Singapore dintr-un american si-o englezoaica si dup-aia sincer nu ma intereseaza ce-a facut pana s-a apucat de seria asta de documentare, Weird Weekends care-i in mare parte despre subcultura americana… n-am vazut decat vreo 4 din sezonul 1, Survivalists, Televangelists, Whites si Wrestling si toate 4-s destul de tari, in sensu’ ca n-am facut pauza-ntre ele, 3 ore au zburat asa: Zbrrr! Iti recomand sa cumperi toate seriile, costa cam 18-19 giga da’ merita, adica Weird Weekends (S1), When Louis Met… (S2), sezonu’ 3 si specialele. Si ca sa nu pun cate una pentru fiecare, iti prezint aici-jos doo duble si banuiesc c-o sa le vezi tu pe celelalte…

joi, 1 iulie 2010

O pesa (CV)

O pesă de ciori multe şi mici, cum îmi plac mie pesele. One-hit-wonder-flăcăii de la Musical Youth nu spun Pass the Dutchie panilepansai, spun Pass the Dutchie on the left hand side şi multe altele dacă ai curiozitatea să le cauţi versurile.

Dubla 3 (CXIII) O Lucky Man!

O Lucky Man! Un film care nu-ti ofera raspunsul la nici o intrebare, decat poate daca intrebarea pe care ti-o pui e daca exista raspunsuri la intrebari, nu, nu exista… bine, la unele intrebari exista raspunsuri, e complicat. O.L.M. nu e neaparat pentru toata lumea, e genul de film care ori iti place ori nu, ca mai toate celelalte filme, pe mine de exemplu m-a prins dupa jumatate, adica dupa o ora jumate… m-a tinut pana acolo soundtracku’ care este altceva, nu numai prin cum suna (un fel de Beatles mai masculin) ci si prin cum e integrat in film. Deci daca aveti 3 ore de experimentat pe propria cinefilie, vizionati O.L.M. pentru ca daca te prinde nu te lasa.