Nu e doo ca bulucu

Facem un buluc, adică fac și eu curat în D.

 La Evolutions ia un TWD random.

Aici avem un exemplu clasic de vizuină de hermelină dobrogeană.

Aici o mandibulă de ceva.

 
Aici e o hermelină dobrogeană braconată și abandonată că era pauper și nu îndeajuns de albă. Poza asta am înercat s-o dau mai jos nițel și pun rămășag c-o să-mi fută tot fengșuiu paginii.

 Un exemplu și mai clasic de vizuină.

Da, mic ghid turistic, Bulgaria. Bulgaria e ok uneori.

Un adidas la modă, pe deal.

Un alt adidas pe deal.

Mortăciunile s-au cam amestecat, aici e un cap de găină, în spate la garaje, how fucked up is that, ei?

Un tenis pe deal, chiar că s-au amestecat astea.

O mănușă pe deal.

O prigorie de stepă, specie pericitată, aici e vina mea (mea culpa) că am dat cu sarbacana.

Aici puteam să te păcălesc să zic cronologic vorbind prigoria de mai sus, dar am zis să fiu sincer până la capăt, un graur semi fosilizat.

Nu mai știu ce e asta.

BTJ, desigur, nu mai țin minte, cred că consânzeană desfăcând o bere, femeile, mă.

 Și un picior accidentat, sperăm că ești bine, Raluca.

 La Dubla 3, American Gods, un serial care parcă promite, dar în mod singur o confuzează pe Pisi care n-a înțeles nimic.

Și blugii mei cumpărați acum 3 sau 4 ani din Germania.

La FFF o pun pe Pisi cu șapca mea cu Make America Great Again.

Mediocrul Morsov

Am lucrat vreo doo săptămâni în arhiva Casei de Cultură din Mangalia, nu contează la ce, și dau la un moment dat peste un manuscris,

Giani Morsov, un poet

AUTOBIOGRAFIE

Mangalia 2003

Ce căcat, îmi zic, cine-i ăsta, cunosc toți poeții și rapării din Mangalia, n-am auzit de Morsov. Îmi plac misterele și reconstituirile și astea așa că am lăsat ce-aveam de făcut și m-am apucat de citit, căutat, întrebat, studiat. Autobiografia nu era terminată și n-avea fotografii. Ca să găsesc o poză cu Morsov a trebuit să mă rog trei zile de un pensionar.

Giani Morsov a fost (sau o fi încă) un poet post decembrist mediocru din Mangalia. S-a născut în 72, la Cotu Văii, tata șantierist, mama la fabrica de pâine, navetiști, n-ai ce să ceri. În 77 se mută în Mangalia, pe Sirenei, cu repartiție de la stat. Nu zice el acolo ce grădiniță a făcut, zice doar că a mers la școala 1 ceea ce mie mi se pare bullshit, dacă stai pe Sirenei mergi la școala 3, sau hai, la 2, da nu la 1 care-i în Coloniști. Aduce niște elogii învățătoarei și apoi profesorilor de limba română și geografie, n-o să dau nume. Se întâlnește cu poezia, cum spune el, la Casa Armatei, unde a fost recrutat în cor, în 88, adică la 16 ani, calculez eu. Zice că avea o voce bună, de tenor, nu știu, n-am găsit înregistrări din 88 – 90, cât a stat el în cor, și belive me, am căutat. Tot prin 88 se apucă de scris poezie, inspirat probabil de aerul de cultură care plutea pe-acolo. A colaborat strâns cu grupul Tinemar de la Casa Armatei, care a și preluat câteva poezii transformându-le în semi romanțe. Mai înșiră el niște chestii gen prima dragoste (și nu dă nici el nume), o anume G. (Geta? Georgeta?) de pe 30, când și unde a făcut armata, ce-a făcut la revoluție, de-astea. Tonul general e auto elogios dar cu rețineri, o auto ironie rudimentară, ca și cum și-ar crede eventualii cititori mai proști decât el dar destul de inteligenți să-și dea seama de ce vrea să spună, nu știu exact cum să zic, se pupă singur în cur și-apoi aruncă priviri complice-n jur, get it?

Io zic să trecem la poezie.

Publică, din ce-mi dau eu seama, câte-o poezie prin reviste culturale din zonă,  gen Timona neînfrânată, Un albastru azuriu, Pescărușul, Albatrosul, Barca din larg, teme predominant maritime. Proaste, fără farmec provincial. În timp ce scriu și gătesc, dacă textu-i dezlânat mă veți scuza.

Barca din larg

Barca din larg se vede departe

Sînt pescari sau turitși? (aici era o greșeală de tipografie)

Sînt veseli sau sînt triști?

N-o să știm niciodată.

Barca din larg vine spre mal

Dau la rame voinicii

Sînt veseli amicii

Cîntă și rîd pe val.

Și așa mai depate încă trei strofe, ceva oribil. Nu-i vina lui, cam ăsta era nivelul, în aceeași revistă, Litoralul cultural parcă,  chiar lânga Barca din larg era publicată o altă grozăvie, la fel de proastă, semnată de una care acum își dă aere în consiliul local Tuzla, n-o să dau nume, doar zic așa. În perioada aia, imediat după revo zic, apăruseră o grămadă de reviste culturale (și mistico-cabalistice dacă tot suntem aici), nu mai aveai loc de ele, chiar și eu am publicat, nu mi-e rușine să zic, așa că nu-i de blamat Morsov.

În fine, mai departe.

Din 90 până-n 2002 publică 3 volume de poezie, la editura Muntenia din Constanța, fosta Litoralul românesc. Pe ce bani, nu spune, mai ales că lucrează în șantier, ca sudor. Și da, editura aia din Constanța se numește Muntenia.

Volumele nu prind, se plânge el, primul (Turiști la mare) e dezastruos, piața e saturată de poezie maritimă, poetesele C.C.-B. și A. D. (am zis că nu dau nume deși el dă) sunt deja bine înfipte în sectorul ăsta, n-ai loc de ele.

Cu al doilea dă o mica lovitură. Un volumaș dedicat familiei extinse (o nișă neașteptată) cu titluri ca:

Ah, unchiule! (care dă și titlul volumului)

Mai ții minte, verișoară?

Cuscră când te-am cunoscut

Nașii de botez

Nașii de cununie

Nașii mei de botez

Verișorul meu de-al doilea e timid

Schimbă și stilul, devine individul ăla care trimitea poezioare întoarse din condei la Urzica, nu zic că trimitea poezioare întoarse din condei la Urzica, nu știu, poate trimitea, zic că în stilul ăsta scria.

Verișorul meu de-al doilea e timid.

Când îi place câte-o domnișoare,

Deși e un tip foarte solid

Se roșește ca … o fată mare!

Și tot așa, și despre verișoarele lui dragi de la țară, despre nașii de botez, despre nașii lui de botez, despre scumpa mătușică poștăriță, și cred că fantazează nițeluș despre nașii de cununie pentru că n-am găsit nimic despre vreo doamnă Giani Morsov în autobiografie.

Vârful volumului e Ah, unchiule!, o chestie fantasmagorică și foarte lungă despre un unchi (teoretic zic eu) de la țară care vine în concediu la mare și face tot felul de giumbușlucuri, intră cu șosetele în mare, de-astea, iar la final își găsește nașul, citez

E plin de giumbușlucuri unchiul

Dar acum și-a găsit nașul.

Asta era în 95. Urmează o pauză misterioasă și în autobiografie și în datele mele, el spune că pleacă un an la specializare, nu zice unde. Eu deduc că pleacă în Corea dar nu bag mâna-n foc. Prin 98, 99 se apucă iar de scris, scoate un al treilea și ultim volum , Visuri la mare. Încearcă să continuie pe nișa începută cu Ah, unchiule!, dar nu despre rude, despre prietenii de familie. Primele titluri:

Jucam șeptică pân la ziuă

Jucam canasta toată noaptea

Revelion la Callatis

Realizează că subeictul e prea subțire, incorporează si teme ca vecinii de la bloc, colegii de muncă și pastorale dobrogene.

Administratorul ne fură - poezie revoltă

Când o s-avem pace?!

În pădurea Hagieni (miracolul naturii primăvara)

În pădure la Neptun - manifest ecologic

Mi-e foarte clară o schimbare de stil și abordare a poeziei, ceva s-a-ntâmplat. Ce? Nu știu. Devine mai acid, mai ranchiunos, aproape dispare gluma. Aici se termină și manuscrisul, ce s-a ales de Morsov naiba știe. La primărie nu vrea nimeni să-mi zică nimic, că nu-s rudă, la șantier n-am cum să intru și cu coreenii nu mă-nțeleg. La Muntenia din Constanța îmi spun că le-a ars arhiva din 85 până-n 2008, n-au ce să facă. Pistele pe care le-am avut m-au dus la fotografia asta, și nici de ea nu-s sigur.

Acuma, ce poți să zici. Un poet mediocru, un sudor competent, aș zice eu. Publică trei volume și dispare. Numai că în al treilea volum, penultima poezie e geva halucinant. O redau aici integral, pentru plăcerea cititorului.

Câțiva prieteni

                                 de Giani Morsov

Acolo în tăcere, în nopțile târzii

Ședeau câțiva prieteni în mantii aurii.

Tăcuți ședeau acolo prietenii acești

Din când în când, pe gânduri, sorbeau

Adânc din cești.

Grăiau încet, arare, cu gura ca de lut,

Să nu trezească noaptea cu glasul lor scăzut.

Tăceau apoi pe gânduri prietenii acești.

Se înclinau spre masă când beau

Adânc din cești.

Și se vedea-n adâncul acela diafan

Răsfrânt, pavilionul adânc de porțelan.

Și se vedeau acolo răsfrânți în limpezimi

Cum beau câțiva prieteni

Acolo-n adâncimi.

Bulucu trei?

Azi o să facem un buluc, al treilea sau al cincilea, nu știm.

Iată un BTJ, nu știu exact ce este, pare un antebraț. De la Marghi cred (se confirmă, este piciorul drept).

Ca o pesă avem pesa asta.

La evolutions avem niște Hellblazer, enjoy.

Privește această ciupercă gigant, nu e doo ca această ciupercă gigant. De fapt, ciuperca nu este gigant, este doar măricică, dacă faci poză de sub ceva mic pare mare, ia acest free tip de la P&Z.

Grafiti în big city avem acest Anna was here, classic grafiti, classic Anna. Big city este Roma. Aceea este mâna lui Pisi.

Și o dublă, desigur, The Canyons, un film foarte dens.

Și un pic de turism, Ploiești. Ploiești este un oraș în care am fost.

 În Ploiești mi-am cumpărat vestă de The Governer. Cool.

 Nu e cine știe ce.

 Tot la Ploiești avem acest AF, Awsome Apparel, treninge pentru toată familia, family made, original.

Ca fake news n-avem nimic, de ce? Pentru că în timp ce toți urlați cu votul și Ponta și Johanes parlamentu a profitat de confuzie și-a dat o lege pentru modificarea art. 105 alin. (2) din Legea 161 din 19/04/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității informatice, așa că nimeni nu mai are voie să spună minciuni pe net.

Și Gizăs, am uitat să pun diversul, la diverse avem această mortăciune care poate intra foarte bine și la nu e doo, nu e doo ca camuflajul urban.

APF, după trei ani

La mai mult de trei ani de la înființare Asociația Prietenii de Familie se mândrește cu reintroducerea și reintegrarea în societate a unsprezece (11!!) condamnați pentru delicte considerate minore (furt, agresiune, viol, exploatare sexuală a minorilor, trafic de persoane) cu sentințe de la 3 la 7 ani.

Celor unsprezece reabilitați li s-au asigurat condițiile minime de existență imediat după eliberare, locuință, hrană, produse de igienă, acces la internet, etc. Asociația s-a implicat activ în continuarea procesului de re-educare și reintegrare în societate și anunță cu plăcere că patru dintre ei au susținut și reușit recent la examenul de bacalaureat cu medii cuprinse între 6,21 și 6,48.

Membrii Asociației, ajutați de consiliile locale și alți voluntari inimoși au reușit angajarea cu contract a opt dintre ei în diverse domenii (3 în construcții, 1 ca agent vânzări și 4 ca janitori în diverse instituții de învățământ).

Asociația dorește să mulțumească tuturor celor care s-au implicat în realizarea acestor acțiuni, asociațiilor partenere, consiliilor locale ale Primăriilor Dolhasca, Pecineaga, Lanurile, Pașcani și Tuzla, întregului personal al Penitenciarelor Gherla, Tulcea, Poarta Albă și Pelendava, precum și numeroșilor voluntari care s-au simțit atrași de acest proiect.

În viitor ne dorim să continuăm aceste acțiuni de reabilitare și reintegrare, având din nou nevoie de ajutorul dumneavostră. Datele de contact și modalitatea de a ajuta financiar Asociația Prietenii de Familie se găsesc în josul paginii.

Împreună pentru un viitor mai bun!

Împreună pentru un viitor mai sigur pentru copiii noștri!

Date de contact

Nume entitate non-profit - Asociaţia Prietenii de Familie

Cont Bancar (IBAN) - RO89 BRDEZ 230S V852 5833 4200

deschis la Banca Română Pentru Dezvoltare - Bucureşti - Piaţa Romană

O Pesa (CCXLII) PFdDD 13

Stefan Banica Jr. a scos saptamana trecuta un album multilingv, aceasta desigur ca mi-a atras atentia si mi-am zis ia sa vad ce zice Banica-n engleza. Am fost lovit grav la glanda astonishmentului. Break Out e una dintre cele mai mari surprize pe care am avut-o de la muzica romaneasca, defapt e singura surpriza pe care am avut-o vreodata de la muzica romaneasca, doar o pesa-i in engleza, dup-aia-s vreo doo-n italiana, una-n spaniola, una-n gemana, hmmm... oricum, vocea nu prea conteaza ca-i putina, unele pese n-au deloc. Alta-i surpriza, surpriza e ca si-a schimbat total stilu', a lasat microfonu si-a atacat sintetizatorul, are vocea doar pe noua versiune de la Danseaza Baba, restu-s cantate de voci lascive de femee trecute prin tot felu de filtre. Break Out e ceva destul de under care merge de la dark-electro si industrial la space-disco, niste chestii pe care te-ai astepta sa le asculti prin anii '80... ciudat. Banica, respect! Schimbarea asta e atat de frichi ca ma gandesc sa nu fie ceva gen Being John Malkovich la mijloc, de s-a trasformat ala brusc din actor in master puppeteer, intelegi? Inca nu-mi vine sa cred, e ceva putred la mijloc, trebuie sa fie o farsa sau ceva. Oricum, inima de tigan inca-i iese la iveala in alegerea imaginii pentru coperta, o furaciune pe fata de la Pink Floyd.
Stefan Banica Jr. - Kyrie

Dubla 3 (CCCXLII) Just Like Willie

Mă întrebam eu de ce ar juca Val Kilmer întrun low B filmat hand held în Irlanda despre un puşti nesuferit care-şi caută fratele urmărit de poliţie pentru o crimă pe care, de data asta, chiar a comis-o. De aia, că JLW e noua minune a lu Guy Ritchie. Şi după ce m-am dumirit m-a lovit altă întrebare. De ce i-ar alege Guy Ritchie pe Val Kilmer şi pe Tony Hawk(!?) să joace în filmul ăsta? Să zicem, Val joacă acceptabil şi de vreo doo ori se înfinge bine, chiar bine de tot în rol. Dar Tony Hawk? Tony Hawk e un skater, pentru numele lui Dumnezeu.

Puştiul joacă acceptabil, hand held-u nu-i chiar atât de deranjant şi povestea e aproape genială. Filmul e fie cel mai bun, fie aproape cel mai prost făcut de Guy (nu-l iert încă pentru ăla cu Madonna, care-i cel mai prost). M-a lăsat oarecum indecis şi de aia cred că o să-l mai văd o dată chiar acum. Dacă stau să mă gândesc, n-am mai revăzut un film imediat după ce s-a terminat de la Lock Stock încoace şi acolo tot Guy Ritchie era implicat.

Nu e doo ca expunerea mediatică

P&Z nu se dezminte, apare în presă.

Băieţii de la Pisici şi Zombie au peste 30 de ani. Mă întâlnesc cu ei sus, la motoare. Unul e, celălalt întârzie.

Rep. Salut. Tu eşti?

Axl: Salut. Axl.

Rep. De ce Pisici şi Zombie?

Axl: A fost o toană, cred, adică nimic bătut în cuie.

Rep. Cum scrieţi amândoi?

Axl: Ca Ilf şi Petrov.

Rep. Şi cum vă cheamă de fapt?

Axl: Păi eu sunt Cătălin şi Tuşat e Vlad.

Rep. Aha, deci e Tuşat, cu "Ş".

Axl. Da.

Soseşte şi Vlad, cu 2 covrigi cu sare.

Tuşat: Covrigi?

Rep. Nu, merci. Am înţeles că aţi înfiinţat o asociaţie.

Tuşat: Îmi rezerv dreptul de a nu răspunde la această întrebare.

Axl: (râde) Da, Asociaţia Prietenii de Familie. Tuşat n-are nicio legătură, Asociaţia e înfiinţată de mine şi de prietena mea.

Tuşat: Mie nu prea îmi place să mă bag în chestii din astea legale, şi în plus sună şi a asociaţie de swingeri.

Axl: Dar nu e.

Tuşat: Nu, nu e.

Rep. Axl spune că scrieţi ca Ilf şi Petrov. Tu ce spui?

Tuşat: În primul rând că nu scriem ca Ilf şi Petrov şi în al doilea rând nu prea scriem, adică activitatea principală nu este scrisul.

Rep. Dar care este?

Axl: Păi, mai mult pierdem vremea.

Tuşat: Definitely.

Rep. Da, chiar, nu crezi că englezismele pe care le tot folosiţi sunt parazitare sau e doar o mulare pe cerinţele bloggingului modern?

Tuşat: Da.

---------------------

Fragment din interviul apărut în numărul din aprilie al revistei Mondo Magazin. Are şi poze. La toate punctele de presă.

APF

Birocraţia şi penuria de timp au făcut ca APF, Asociaţia Prietenii de Familie să se concretizeze abia ieri. Chiar dacă ideea nu este nouă, noi cochetăm cu ea încă din 2008.

Asociaţia Prietenii de Familie (APF) este o organizaţie neguvernamentală, non-profit şi nepartizană, cu sediul în Bucureşti, înfiinţată la data de 18 februarie 2011. APF are în prezent 11 membri şi voluntari.

APF este partener Asociaţia Kogayon, partener Asociaţia ASCENDENT, partener TRES şi partener SC Nuedoo SA.

În prezent APF are în curs de implementare mai multe proiecte cu finanţare externă sau proprie având ca beneficiar publicul larg. Fiind un ONG proaspăt înfiinţat, APF contează pe sprijinul şi încurajările voastre!

Date de contact

Nume entitate non-profit - Asociaţia Prietenii de Familie

Cont Bancar (IBAN) - RO89 BRDEZ 230S V852 5833 4200

deschis la Banca Română Pentru Dezvoltare - Bucureşti - Piaţa Romană

Telefon - 0723383177

e-mail - prieteniidefamilie@apf.ro

fax - 031 816 23 23

Laura

În data de 12.05.10, ora 08:00, împreună cu alţi 5 alpinişti experimentaţi, Laura D., 27 de ani, din Mangalia, părăseşte Cabana Hornli, pe versantul de nord-est al Matterhorn-ului şi se angajează pe traseul Hornli, cotat III+ (dificultate medie). La trei ore de la începerea ascensiunii, în timpul executării unui ramonaj, carabina de siguranţa cedează şi Laura se prăbuşeşte de la o înălţime de 16 metri. Căderea a fost fatală.

Scriu acest mesaj în asentimentul şi cu aprobarea familiei D.

Laura a terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, a fost o mare pasionată de alpinism şi bike-ing, o mare fană Queen şi e cunoscută publicului român sub pseudonimul de Bad Pitzi.

Dumnezeu să te odihnească, Laura.