MERGETI (IX)

Mergeti, va conjur, mergeti in Puerto Rico. Mergeti in Viejo San Juan, mergeti la Catedrala San Juan Bautista, deschideti usile in caz ca-s inchise, pasiti in interiorul racoros, violati pronaosul cu prezenta voastra pacatoasa (pacatoasa fara-ndoiala), smulgeti piatra de mormant (ca sa faceti asta veti avea nevoie de-o macara, un cric sau vreo masinarie asemanatoare) si priviti interiorul: da, e gol.
Caloosahatchee sau Calusa, Caloosa, Calus, Carlos, Caalus, tot aia, sunt o specie de indieni care, ca toti indienii, folosesc sageti. Si-aici vorbesc de indienii aia adevarati, cu pene in par, bine, aia care-si permit, cu nasuri acviline, cu unelte din piatra, os, carapace de testoasa, tot tacamul. Calusa astia ziceau ca omul are trei suflete (trei?!), unul in pupila, unul in umbra si-unul in imaginea lor reflectata in apa, ca oglinzi n-aveau, nici macar d-alea de bronz, vezi bine, bronzul era, sau mai bine zis nu era. Tot indivizii astia Calusa mancau peste, scoici, crabi, arici de mare, si, de sarbatori sau cand se nimerea, o specie de cerb cu coada alba, rate, aligatori, testoase si-alte animale care treceau pe-acolo intamplator. Mai bagau in ei si tot felul de radacinoase, fructe, s-ar putea spune ca erau un fel de vanatori-culegatori pasnici pentru ca nu-si bateau prea mult capul cu agricultura, bine, tot omul avea acolo, in spatele colibei, o gradinita in care nevasta-sa punea sa creasca niste pepeni, un pic de papaya si, bineinteles, ardei iuti. Pot sa spun cu mana pe inima ca frumusel trai duceau ei acolo, in estuarul lor, trezindu-se dimineata, scarpinandu-se la coaie, ciufulindu-si un pic consoarta, palmuindu-si copiii cand intreceau masura, jucandu-se, alergand pe plajele alea cu nisip fin, aruncandu-si testoase unul altuia, iubindu-se, ajutandu-i p-ai mai tineri si proaspati casatoriti (vorba vine casatoriti) sa-si ridice, cu mijloacele lor rudimentare, o colibuta, acolo, unde sa-si duca traiul linistiti, mai glumind unul cu altul, mai reparand o piroga sau o plasa de pescuit, mai adunandu-se seara in jurul focului si band ferment de papaya bine condimentat cu praf de ardei iute, ai batrani mai povestind alor mai tineri despre cei trei Dumnezei ai lor, despre primul care stapanea Lumea, despre al doilea care stapanea Oamenii, despre al treilea care decidea soarta unui razboi, ca de, mai aveau oamenii si razboaie din cand in cand, pentru ca traiul nu-i bun decat atunci cand ii dai altuia in cap si-i iei ce-i al lui, adica nevasta si siragurile de scoici. Mai aveau si-un soi de preoti care purtau un soi de masti in timpul ceremoniilor, si-atunci toate femeile cantau cantece de-ale lor si, pe Dumnezeul meu, tare frumos mai era.
Micutul culegator de perle, pe-atunci nu era inca micutul culegator de perle, i-a vizitat de doua ori. Calusa astia cam stiau ce le poate pielea spaniolilor asa ca i-au primit cum se cuvine, cu 20 de pirogi inarmate pana-n dinti, si-a doua zi cu 80. Asa ca micutul culegator de perle a cam trebuit sa plece cu coada intre picioare, bine, vorba vine, n-avea coada, gandind el c-o sa ia de la Calusa si cand colo lasand, vreo 12 morti si cateva cazuri izolate de boala frantuzeasca. Stiau indienii sa-si apere colibele, nu-i vorba. Da' vezi ca micutul culegator de perle era ambitios pe vremea aia, asa ca se-ntoarse peste 4 ani, cu, zicea el, mai multi oameni si mai multa forta.
Na, ca si de data asta i-au copt-o saracutii, mai ales ca s-a trezit si c-o sageata otravita-n umar. Sageata ca sageata, si-ar fi fost de-ajuns sa-l doboare, tinand cont de practicile medicinale ale acelor vremuri, dar otrava era sa-i puna capac, s-inca bine de tot. Si-aici vroiam s-ajung, pentru ca aici se-ntampla o smecherie ca in loc sa moara cateva zile mai tarziu si oamenii lui sa-l ingroape cu onoruri in catedrala (de pe-atunci inca) San Juan Bautista, se-ntampla ca oamenii lui chiar asa fac, numai ca micutul culegator de perle se trezeste singur pe-o insula de la celalalt capat al pamantului in loc sa se trezeasca, cum ar fi fost normal, in mormant.
Ce se-ntamplase? Pe cine ingropasera in locul lui? Pe nimeni, evident, pentru ca si azi mormantul ala-i gol, si nu e oare acesta un pumnal intors cu lama spre mine, sa-mi zdruncine mie creierii si sa nu mai stiu despre ce vorbesc? N-o fi oare asta o razbunare macabra a lui Diego Colon Moniz, razbunator fiu al unui si mai razbunator tata? Datele-ar coincide, pentru ca Diego asta a murit la 5 ani dupa asa-zisa moarte a micutului culegator de perle. Sa fi inscenat Diego moartea si inmormantarea lui doar pentru a-l duce, slabit de boala si inconstient, pe-o insula la mama dracu'? Se stie ca-n perioada asta Diego a facut mai multe calatorii spre Spania, si-n drumul lui sa fi facut o escala (departe de drum si ciudata escala), si-ti dai seama c-a trebuit sa-si plateasca toti oamenii sa-si tina gurile, si guralivilor alora trebuia sa le dai mult ca sa taca, doar ca sa faca giumbuslucul asta de prost gust?
Bineinteles ca micutul culegator de perle habar n-avea de toata istoria asta, nici de Diego, nici de Calusa. Chestia e ca el acuma se afla exact acolo unde vroia s-ajunga, si n-o stia, desi el cauta lucrul asta in partea cealalta a pamantului, si-a trebuit s-ajunga la el prin razbunarea unui zanatec care, in loc sa-i faca voit un rau i-a facut un bine, far' macar cu mintea cea de pe urma s-o banuiasca.
Statea micutul culegator de perle si bea si se scalda aproape-n fiecare zi in Fons Juventutis si habar n-avea, si nu numai ca habar n-avea, dar habar n-avea c-o cautase vreodata sau c-o gasise.
Nori negri se adunau deasupra insulei din delta capului lui si-o primejdie si-o iarna invrajbita plutea in aer pentru ca, desi n-o stia, micutul culegator de perle primise Taina Botezului de doua ori. Si-asa ceva nu se face.