Turok apare prin '56 întrun comic cu acelaşi nume, ca un ameroindian precolumbian ce trăieşte întro vale populată cu dinozauri.
Mai târziu conceptul se prosteşte, Turok nu mai e un amerindian precolumbian ce trăieşte întro vale populată cu dinozauri, e un amerindian din secolul 18 ce trăieşte pe Tărâmul Pierdut, o buclă temporală, cum ar veni. Şi mai târziu conceptul devine de-a dreptul haotic, dinozaurii au implanturi inteligente şi devin bionozauri, plm. În fine, se întâmplă oareşce chestii, Turok se trezeşte în actuala Columbie şi devine un nemilos vânător de bionozauri care, vezi bine, se treziseră şi ei tot acolo.
Ideea place publicului, în '97 Nintendo scoate Turok: Dinosaur Hunter, există numeroase sequel-uri, până la bijuteria Turok din '08 făcută pentru PS3 şi Xbox360.
După evidentul succes al jocurilor apar şi vreo 4 cărţi despre Turok. În '08 apar şi desenele animate Turok: Son of Stone. Tot atunci se pun bazele filmului de lung metraj, încă în construcţie.
Ei bine, asta-i ce numesc eu multi-media.
Şi-acuma, Turok.
Turok e calumea. Nu-mi plac shooterele dar am zis what the hell. Şi-am zis bine, cei mai bine folosiţi 13 giga din viaţa leptopului meu câştigat la un concurs P&Z. Povestea e frumuşică, Turok e un fost soldat din Wolf Pack, retras din activitate din considerente morale. E reactivat în Whiskey Company şi primeşte misiunea să, da, găsească Wolf Pack-ul şi să-l captureze pe fostul său mentor, Kane, pe o planetă plină de dinozauri, ceea ce şi face în final dacă ai destulă dexteritate.
Jocul are ce-mi place mie, adică dinozauri şi peşteri, ambele făcute super calumea. Velociraptorii albinoşi care trăiesc în peşteri mi-au pus capac. Armele sunt alea standard, adică de la cuţit la bazucă, cu un plus pentru Esus Blackfly Sticky Bomb Gun, cu care e o absolută plăcere să împrăştii oameni, soldier-bugs şi dinozauri.
Nu l-am terminat dar sunt la ultimul nivel. După ce l-am înjunghiat pe Kane am rămas în curu gol c-un cuţit şi-un arc faţă-n faţă c-un T-Rex flămând şi furios. Mă haleşte de mamă-mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu