Top 5 Zombie Movies

P&Z îşi respectă atât renumele cât şi numele şi revine, după o prea lungă aşteptare, cu o întoarcere la rădăcini, adică cu top 5 filme cu zombie.

1.

Remake după filmul cu acelaşi nume din 1978, Dawn of the Dead renunţă la zombie albaştri din original şi bine face. Cu foarte puţine greşeli (baby zombie) şi poveste, personaje, filmări, joc actoricesc şi coloană sonoră credibile, D of the D este the ultimate zombie movie şi fuck you dacă eşti de altă părere. Cât mi-e omeneşte şi cinematografic cunoscut, e cel mai bun remake pe care l-am văzut vreodată, de orice gen. Are cel mai bun machiaj din filmele de gen, cei mai realişti zombie şi cel mai frumos început de apocalipsă Z din câte mi-au văzut ochişorii, de-aia am şi pus dubla de start.

2.
Cunoscut şi sub numele de The Island of the Living Dead, The Island of the Flesh-Eaters, Zombie Flesh Eaters, Zombies, Zombies 2, Zombie, Woodoo, Zombi 2, Gli ultimi zombi, filmul de faţă e celebru pentru videoclipul zombie vs. shark de pe iutub, videoclip se pare mai celebru decât filmul în sine, ceea ce e oarecum de ruşine. Fulci face mai mult decât să pună un rechin să se bată cu un zombie, e acolo o poveste bine conturată, un antren antrenant, un machiaj pe alocuri foarte bun, doo perechi de ţâţe calumea şi nişte zombie originari, adică voodooişti. Final foarte bun.

3.

Probabil multă lume o să sară de cur în sus că de ce nu-i ăsta pe locul 1. De aia. Deşi Romero are 3 filme în topul ăsta ar putea să mai aibe 3 în Top 3 Worst Zombie Movies (Diary, Day, Survival, toate of the Dead, 2007, 2008, 2009). Dar înapoi la N of the LD. E bun. Cică atacă mult mai multe chestii decât un grup de oameni izolaţi întro casă, cum ar fi relaţiile rasiale, conspiraţiile masonice şi economia globală, lucruri pe care oamenii fără treabă le găsesc de obicei în filme simple. Are un început genial, genial vă zic, şi urmarea pe măsură, atinge nişte chestii psihologice acolo, nişte instincte de supravieţuire şi aşa mai departe şi jos pălăria pentru c-a făcut-o alb negru şi cu buget de bani de buzunar.

4.

Cu Day of the Dead începe, zic eu, declinul lui Romero şi o să-l blestem toată viaţa pentru obsesia asta stupidă a lui de a da viaţă zombie-lor deştepţi. Filmul e digerabil, chiar plăcut, are momentele alea bune de B-movie cu faze de umor involuntar şi machiaj amuzant. Are şi chestii mai tensionante.

5.

Tot Romero săracul l-a făcut şi p-ăsta dar a avut un buget cât de cât şi nişte actori palpabili. Sau invers. Mi-a plăcut ideea cu artificiile dar mucii-n fasole vin destul de repede cu individul ăla mort care învaţă singur-singurel să folosească unelte. Leguizamo şi recent răposatul Dennis Hopper joacă în nota obişnuită, adică bine, cu un plus pentru ultimul, pentru că-i mort.

Bonus.

În afară de faptul că-i color şi Barbara nu mai e pasiv-catatonică filmul e identic cu originalul, dublă după dublă după dublă.

Şi doo cuvinte despre altele.

Seria Resident Evil începe aşaşiaşa, continuă prost şi se termină bine. Unu e ok, doi e ridicol şi trei e mai mult un film reuşit cu zombie decât un RE. Milla e bună în toate trei.

Seria 28 nu-i cu zombie, după cum am mai spus.

Seria of the Dead a lui Romero, mai precis jumătatea recentă, cu Diary, Day şi Survival se încadrează, împreună cu Dance of the Dead (făcut de altcineva) la capitolul cele mai proaste filme ever made.

Seria Army of Darkness nu se încadrează genului şi nici n-ar intra în top.

Shaun of the Dead si Fido, bune de altfel, sunt comedii şi nu intră în topul meu de filme serioase.

Zombieland a fost o mare dezamăgire, e exemplul tipic de film cu buget, actori şi subiect care o dă în bară de doo ori şi mingea iese în out.

Dead Set e o mini-serie extraordinară şi-ar fi pe locul 2 dacă n-ar fi serial.

Dawn of the Dead (1978) e plictisitor, cu nişte zombie albaştri, cu adevărat albaştri.

Braindead, făcut de Peter Jackson, are un renume mare şi sincer, nu înţeleg de ce. E un film stupid, un B de categoria D.

Planet Terror e mai mult o alegorie, o joacă de film, nu-l iau în considerare pentru că poate o să-l tratez separat.