Am vazut un film aseara, d-asta premiat, nemţesc, alb-negru, facut pe reţeta dezastrului cesămai… nu stiu cu ce altceva sa-l compar inafara de poate o curva scumpa platita-n avans care trancaneste-ntr-una si se mişca-ncet… si na, iti dai seama ca zice ceva interesant ca de, e o curva si se-nvarte in alte cercuri, a vazut chestii… da’ pe de alta parte vrei sa-nceapa si actiunea ca a trecut deja o ora jumate si nu mai ai la dispozitie decat o ora din ea… sau macar sa termine dracu de vorbit si sa se duca acasa ca trebuie sa te culci, muncesti de dimineata.Am injurat Fundiţa Alba din 5 in 5 minute ca nu ma lasa sa-l opresc, nu neaparat ca-i prost doar ca n-aveam eu chef de curve aseara, vroiam sa vad un film usor si-mi ziceam, scoate-o pe proasta din casa si baga o comedie ceva, o chemi altadata… n-a mers, m-a tinut pana la sfarsit.
Mda, filmu’ nu e rau doar ca-si propune prea mult, la inceput zice ca s-ar putea sa contina cheia descifrarii nazismului sau ceva, mda... poate d-aia a luat si premii, baga un avort, un handicapat, un evreu chinuit sau un nazist in formare-ntr-un film si-n exact acelasi moment, undeva in lume apare un mic premiu cu trofeu care-o sa-l astepte pana la premiera.
In functie de dispozitie, Das weisse Band cred ca variaza intre nasol si destul de tare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu