Pornosonic s-a nascut in ’71 cand Ron Jeremy s-a intalnit cu Don Argott. Si ce puteau sa faca in ’71 un star porno si un muzicant din L.A.? Muzica pentru filme porno, desigur.
Robin Hood ăsta noul nu e diferit cu absolut nimic de Robin Hoozii mai vechi, începând cu Erol Flynn şi terminând cu cum îl cheamă, Doamne ce lapsus! Kevin Costner, da. Merge de duminică seara, scenele de luptă ar fi trebuit lucrate un pic mai mult, mici erori de recuzită, plauzibilitate scăzută la unele scene, etc. E ceva ce mă atrage la scena unui grup de oameni traversând o pădure şi dând peste aventuri, o fi vreo reminiscenţă de când îl citeam pe Mallory şi mă visam Galahad. Pisi zice că-i Robin Hood-ul ei preferat, eu rămân la ăla cu Uma Thurman.
Doiul ăsta e genul de film pe care-l vezi şi-ţi aduci vag aminte că l-ai văzut cândva şi pe unul. Nu-s fan filme de gen dar îmi plac efectele şi-ăsta le are. Rol bunicel făcut de Mickey Rourke care şi-a descoperit talentul după ce s-a făcut puţin mai urât ca Satana. Ştiu că-ţ place de Scarlett Johansson, da, a jucat şi ea, şi tot nu mă atinge.
E luni dimineata, si dupa cum ne-am rasfatat cititorii in ultimu’ timp o sa impartasim cu ei ce film am vazut eu aseara… pabababam!!! FILMU’ DE DUMINICA SEARA! Pentru cei care-s mai noi la P&Z, rubrica F.D.D.S. e despre filmu’ pe care l-am vazut eu sau cenlalant duminica seara. Filmele de duminica seara sant usoare, nu-ti pun mintea la contributie, cateodata-s chiar plain stupid, da’ intotdeauna-s entertaining. Genu’ de filme la care nu trebuie sa pui pauza cand te duci sa te pişi sau sa faci floricele.
Team America e facut de aia 2 de la South Park, acestea fiind spuse, vizionare placuta!
Zi giapaniz se autolovesc iar grav la glanda talentului, de la titlu-ti dai seama ca ceva e grav la mijloc, Survive Style 5+, tadadadam!!! 5 povesti care se-ntretaie, da’ nu ca la altii toate buluc la sfarsit, una cu cate una, frumos pe parcurs, poate doo cu una da’ atat, exista mai mult o legatura indirecta intre ele.
Am doar doo cuvinte pentru tine, suedeje lejbience… bine, sant cam minore, si chiar daca la un 16 imi permiteam sa fac niste glume, varsta celor doo protagoniste la filmare era de 14 si respectiv 17 ani si nu-mi iese media. Actritele isi joaca propria varsta cum ar veni, lucru de apreciat pentru ca deobicei rolurile mai dificile de pustoaice le castiga femei in toata firea.
Azi o sa vorbim despre filmele dupa fapte reale cu impuscaturi, mai exact alea cu cate unu’ care se trezeste si face niste gauri in cativa nenorociti care nu suspecteza nimic. Filme mai plictisitoare nu exista… asta din cauza ca astia pana ca ala sa apese pe tragaci trebuie sa umple filmu cu ceva, un profil psihologic al sandilaului, niste chestii din trecut care l-au facut sa ajunga aici. Si normal ca nimeni n-are habar de ala, ce facea, cum, de ce, pentru ca ala-i un sociopat care o arde la subsol si se uita urat la oameni in tranvai. Si ei iau declaratia vecinului “parea un om normal, n-am avut niciodata probleme cu el”, poate-i pun doo-3 intrebari invatatoarei lui dintr-a IV-a si pac, avem un personaj. El n-o sa dea nici o declaratie pentru ca intotdeauna se-mpusca-n gura imediat dupa ce-si termina treaba. Eee, in unele dintre filmele astea, nu se mai sinchiseste nimeni, se umple timpu’ pana la declansarea actiunii cu cacat, ce fac in ziua respectiva aia care si-o iau si eventual si aia care-o dau… ca-n Elephant (2003) despre flacaii aia 2 de la Columbina care au omoarat 12 elevi, suna palpitant, nu? Ce poate sa fie mai placut decat sa vezi niste liceeni americani fugind pentru vietile lor? Eee, nu prea vezi asta, decat 10 minute la sfarsit, restu’ de 70 vezi oameni mergand. Eu am vazut primele cinşpe minute si dup-aia am derulat pana la primu’ Bang! ca sa vad cum ii omoara p-aia odata.
