Dubla 3 (CLII) 71 Elephants

Azi o sa vorbim despre filmele dupa fapte reale cu impuscaturi, mai exact alea cu cate unu’ care se trezeste si face niste gauri in cativa nenorociti care nu suspecteza nimic. Filme mai plictisitoare nu exista… asta din cauza ca astia pana ca ala sa apese pe tragaci trebuie sa umple filmu cu ceva, un profil psihologic al sandilaului, niste chestii din trecut care l-au facut sa ajunga aici. Si normal ca nimeni n-are habar de ala, ce facea, cum, de ce, pentru ca ala-i un sociopat care o arde la subsol si se uita urat la oameni in tranvai. Si ei iau declaratia vecinului “parea un om normal, n-am avut niciodata probleme cu el”, poate-i pun doo-3 intrebari invatatoarei lui dintr-a IV-a si pac, avem un personaj. El n-o sa dea nici o declaratie pentru ca intotdeauna se-mpusca-n gura imediat dupa ce-si termina treaba. Eee, in unele dintre filmele astea, nu se mai sinchiseste nimeni, se umple timpu’ pana la declansarea actiunii cu cacat, ce fac in ziua respectiva aia care si-o iau si eventual si aia care-o dau… ca-n Elephant (2003) despre flacaii aia 2 de la Columbina care au omoarat 12 elevi, suna palpitant, nu? Ce poate sa fie mai placut decat sa vezi niste liceeni americani fugind pentru vietile lor? Eee, nu prea vezi asta, decat 10 minute la sfarsit, restu’ de 70 vezi oameni mergand. Eu am vazut primele cinşpe minute si dup-aia am derulat pana la primu’ Bang! ca sa vad cum ii omoara p-aia odata.
Flacaii astia doi macar au omorat 12 si ranit vreo 20 si ceva, da’ ce te faci daca esti in Europa unde spiritu mai gentil al criminalului nu te lasa sa omori decat 3 nenoriciti? Pai lungesti timpu’ la 100 de minute si trantesti un film: 71 Fragments of a Chronology of Chance. Si ca sa-nfigi o cruce-n el il faci si german. Mai jos aici ai cam esenta filmului, punctu’ culminant, cam 10 secunde din 100 de minute, restul e cu oameni pe la casele lor care fac ce fac oamenii pe la casele lor, au copii cu febra, mai ies sa cumpere o paine, beau o cafea cu vecina si discuta despre vreme… Viata reala are si ea farmecu’ ei, da’ doar daca e a ta, sau daca e cu bunaciuni care fac duş, in rest…
Poate o sa ziceti, da ba Tusat da’ asta nu-i film de actiune, aici trebuie sa prinzi drama personajelor. Ce drama? ca filmu se termina imediat dupa ce-i impusca p-aia, nu poti sa vezi post-traumatismele sau cum le zice, si inainte sa-i impuste ce mari drame aveau aia? M-a tinut asa de mult pe langa ei ca sa dezvoltam o legatura si sa-mi para rau c-au murit? Nu stiu.