Filmele frantuzesti au voice-over cacalau, e o regula, te uiti la ele si nu-ti scapa nici un gand al personajului, ti se zice tot ce crede, ce vrea si ce simte printr-un voice-over care deseori devine insuportabil, ca-n Amélie sau mai rau in Fear and Trembling . Devine obositor sa vezi mufe carora nu li se misca buzele si sa auzi tone de vorbarie aiurea, in F&T cel putin, voice-overu’ e mai mult de 70% din ce-nseamna audio pentru un film. Am banuit ca-i un trend mai nou, da’ in Band of Outsiders (Bande à part ) din 1964 lucrurile stau cam lafel. Da’ au si unele lucruri caluma, urmaririle cu masini de exemplu, francejii le fac cele mai tare, in B.O.O. nu e nici o urmarire da’ cred ca-s printre primele scene chiar filmate in masina, adica n-au ecranu’ ala cu proiectie in spatele unei banchete cu volan ca-n filmele americane din perioada aia.
Doi flacai hotomani vrajesc o fata naiva ca sa-i sparga gazda de bani. Bande à part e bun mai mult prin ce vezi decat prin ce intelegi... si Odile e o bunaciune.
Doi flacai hotomani vrajesc o fata naiva ca sa-i sparga gazda de bani. Bande à part e bun mai mult prin ce vezi decat prin ce intelegi... si Odile e o bunaciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu