Nu ma dau in vant dupa ce face Jim Jarmusch, in mare parte pentru ca parca vrea sa te calce pe nervi cateodata, toate filmele lui ajung intr-un loc frumos, da’ drumu’ pana acolo, offf, duble lungi alb-negru in care nu se-ntampla nimic, iti vine sa-l bagi in ma-sa cu toti fricalaii lui, iggy popi, buscemi, tom waitsi si benigni. Da’ nu-i port pica pentru ca dintre basini ca Night on Earth, Broken Flowers, Coffee and Cigarettes sau Ghost Dog: The Way of the Samurai (despre o ceoara asasin care se tine dupa codu’ samurailor..pfff) se ivesc si unele filme extraordinare ca Down by Law care a aparut pe la inceputurile Dublei 3 si e unu’ dintre filmele mele preferate, Dead Man cu J. Depp, bun si Stranger Than Paradise pe care l-am vazut de curand si deci apare la dubla. Ca un rezumat, Jim Jarmusch e genu’ de regizor-scenarist-cacao care daca are trei personaje intr-o camera dintre care doo pleaca sa faca ceva foarte important, el ramane cu focusu’ pe ala din camera care sta si asteapta.
Muzica e foarte buna in toate filmele lui. In Stranger than Paradise, unguroaica asculta tot timpu’ pe un casetefon portabil Screamin' Jay Hawkins care aduce ceva cu muzica lu’ Tom Waits. I put a spell on you, e compusa chiar de el prin '56, RESPECT!... nu de Sonique cum crede Oana.
Muzica e foarte buna in toate filmele lui. In Stranger than Paradise, unguroaica asculta tot timpu’ pe un casetefon portabil Screamin' Jay Hawkins care aduce ceva cu muzica lu’ Tom Waits. I put a spell on you, e compusa chiar de el prin '56, RESPECT!... nu de Sonique cum crede Oana.
Screamin' Jay Hawkins care e un personaj e putin spus... pe la 1:40 o sa va convingeti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu