Dubla 3 (CXXXII) Black Death

Uite că apar şi filme cu ce-mi place mie şi făcute şi binişor. Cu un uşor aer de categorie B, Black Death urmăreşte povestea unui călugăr (iii, haaa!) îndrăgostit de-o bagaboantă în timpul primei epidemii de pesta, digitur bubonica (ia, zi, de unde-i asta). Se întâmplă tot felul de cheştii, şi e bine că e aşa. Cel mai mult m-a bucurat ideea romanului lui Saint-Savin din Insula din ziua de ieri, să convingi un creştin să-şi renege credinţa pentru a-l ucide apoi doar ca să moară damnat. Filmul e minunat dar cu minusuri, şi-s mai mult decât bucuros să le înşir aici.

Primo, cioclii.
Regizorul, sau cine-i responsabil, n-a fost în stare să profite la maxim de uimitorul impact vizual asigurat de arătările astea. Apar sporadic şi doar ca titlu informativ, pentru că au existat, şi dacă faci un film despre ciumă tre să ai şi nişte imagini cu ei. Nu că aş fi făcut eu mai bine, dar altcineva ar fi putut să facă mult mai bine.

Secundo, matching swords and daggers. Cum mă simt din ce în ce mai pseudo-expert în chestii tăioase, precizez că săbiile cu pumnale asortate (gardă, pomel, plăsele identice) au apărut prin Renaştere şi le aveau doar fiţoşii, unde aici nu e cazul.

Tertio, blonda vrăjitoare e prea cosmetizată. Cu rochiţele alea diafane, cu coafura perfectă, cu evidenta ei cultură şi bune maniere, e ceva artificial acolo. Cuplată cu nenea ăla îmi aduce aminte de anumite personaje din Lost, ălea rele care par bune.

Patru, că nu ştiu cum se zice pe latineşte, nea Boromir ăla pare că şi-a găsit rolul, numai din astea joacă. Tot aici zic vreo doo despre armura lui. Toţi ăinlanţi au platoşe, el nu, el are solzi, ceea ce nu numai că e ilogic ci şi greşit depedeve istoric.

Să mai zicem şi de bine. Quest-ul filmului e făcut calumea de tot, îmi aduce aminte de Al 13lea şi de Sauna (şi p-ăsta o să-l tot dau exemplu pozitiv până când o să pui mâna să-l vezi!). Tot de Al 13lea îmi aduce aminte diversitatea grupului, actori urâţi dar cu jeoneosecua, foarte frumos, dar care se lasă păcăliţi fantastic de uşor şi ăsta-i un minus. Mâna dreaptă a lui Boromir joacă foarte bine, şi cred că fac o pasiune pentru mâinile drepte, mi-a plăcut mult şi de mâna dreaptă a lui Brad Pitt din Troia, şi în general mâinile drepte sunt oameni ce par profesionişti, cinstiţi, drepţi, tot tacâmul. Tot ca o paranteză în minus, ezistă o scenă ce putea fi făcută mult, mult mai bine, aia când ăştia se întâlnesc cu auto-flagelanţii de la râu, regizorul ar trebui să vada Valhalla Rising şi să înveţe acolo cum se redă o întâlnire întâmplătoare cu something freaky, vezi Dubla 3 de la Valhalla Rising, evident, că nu ştiu cum să pun linkuri de-alea albastre (acuma ştiu). Menţionez şi referinţa la misericordia, şi dacă cineva face o referinţă la vreo misericordie îmi câştigă inima necondiţionat. Ca o explicaţie pentru necredincioşi, comunităţi ca satul din film au tot ezistat de-a lungul evului mediu deci nu-i o exagerare. Imagini foarte bune, da la asta probabil că ajută şi elsidiu meu. Un sfârşit bunicel, poate niţeluş teatral da-i trec multe cu vederea. Actori aproape necunoscuţi, buni. Ca o concluzie, Moartea Neagră e o rază de soare într-o industrie înfundată de roboţi care se transformă în maşini, comedii romantice din ce în ce mai proaste, iugetmaipoint.

Îl pun pe iutub pentru că nuştiuce format are de trilulilul nu vrea să-l ia.