Dubla 3 (CLI) METROPOLIS

Cre’ ca mi s-au buşit niste rotiţe, pe tot parcursu’ lu’ Metropolis (animatia japoneza din 2001) am avut o impresie barbara, o convingere aproape, ca am mai vazut aceeasi chestie da’ ca film normal cum ar veni, cu actori si tot calabalâcu. Am cautat ca disperatu pe net minute-ntregi, mi-am luat Metropolisu’ din ’27, film nemţesc dupa care japonezu’ care a facut B.D.-u in ‘49 zice ca a fost inspirat desi nu a vazut decat afisu’. Inca nu m-am uitat la Metropolisu’ din ’27 da’ sigur nu el e sursa dejavuurilor pentru ca-i un mut alb-negru de doo ore, imi aduceam io aminte daca-l vedeam ca l-am vazut.
Nu stiu, o sa ma amagesc cu idea ca l-am mai vazut odata tot p-asta cand eram beat, da’ cand ma-mbat nu ma uit la filme, ma uit la stelutele alea fosforescente de pe tavan (te ajuta sa fixezi puncte pe el si cu lumina stinsa, le recomand) sau in frigider. Eee, nu conteaza, filmu’ e tare. Cred c-o sa vin la dubla in curand si cu ala din ’27 ca l-am ciufulit putin si promite.

Gata, l-am vazut si p-ala din ’27, povestea e buna si realizarea extraordinara… daca esti un tinerel prin anii ‘20 e ceva nemaipomenit, echivalentu actual al… stiu si eu, unui film cu poveste buna si efecte vizuale beton intr-un IMAX 3D, nu-mi vine nici unu-n minte. Adica, ce vreau io sa zic e ca filmele ca orice altceva au si ele un timp s-un loc al lor… unele fime au succes o perioada mai lunga de timp, altele mor la doo luni de la nascare, da’ nici unu’ n-o s-o duca vesnic, da-l dracu’. Vizionarea Metropolisului ca si a oricarui mut (exceptand poate The Great Dictator) e ca participarea la un bal al pensionarilor, e distractiv la-nceput da’ ti se ia repede si nu te mai intorci a dooa oara… sau daca te-ntorci inseamna ca ai si tu un suflet de pensionar.
Personajele se apasa pe inima cand se-ndragostesc, stau c-o mana-ntinsa-n fata cand jinduiesc ceva, se freaca cu tot antebratu la frunte cand le e cald, stau c-o mana-n barbie cand se gandesc profound la ceva, se bat cu pumnii-n piept, se-ncrunta… daca vreau sa ma chinui asa mai bine-mi bag niste dopuri in urechi si ma duc s-o vad pe Maia-n ultima ei pesa de teatru. Ce rost are? Ideea e buna, da, si originala poate, nu stiu, da’ eu a trebuit sa-i dau mute si sa-mi pun muzica mea ca sa pot sa-l vad pana la sfarsit... a intrat asa, ca o lectie de istorie, si io nu ma dau in vant dupa istorie.
Metropolisu din 2001 e inspirat binisor de asta din ’27 da’ are si cateva plusuri foarte binevenite care banuiesc ca-s de la B.D.-ul din ’49, nu stiu.

Pardon, The Great Dictator nu-i mut, nu stiu ce-a fost in capu' meu.