08.07.2011

Eu nu prea-mi amintesc visele, da’ din ce-mi amintesc, in majoritatea sant un criminal in serie, nu prea exista vise in care sa nu hacuiesc cel putin vreo 2-3 cetateni. Nu stiu exact care-i treaba da’ daca apari alandala in vreun vis d-al meu nu esti deloc in siguranta, te omor fara sa ma enervez, nici macar de placere, e doar o chestie pe care trebuie s-o fac… si daca nu te omor si ai nesansa sa fii femee, ai toate sansele sa te f*t.
De ce să ne căcăm pe noi, anii 80 au fost oribili. Modă, muzică, etc. Mai puţin filmele. Nu ştiu de ce majoritatea filmelor din 80 au un farmec anume. Cujo nu-i excepţia. E ok. Ca să fiu sincer, şi de ce n-aş fi, am văzut Cujo din cauză că apare ca referinţă întro grămadă mare de filme mai mult sau mai puţin bune. A fost ca în Numele Trandafirului, unde puteai să afli căcălău despre o carte citind despre ea în alte cărţi. În Cujo cam ştiam ce-o să se-ntâmple dar nu ştiam cui. Am fost totuşi surprins să aflu că Cujo e de fapt un St. Bernard, mă aşteptam să fie lup sau labrador ceva, nu ştiu de ce.
La Nana e un cilian harcor… si pentru ca abilitatile mele de critic se rezuma la a califica chestii in ordine cam asa: infect, nasol, ochei, de duminica, bunicel, bun, foarte bun, harcor… o s-o las asa.

Stiu exact de ce n-am vazut filmu asta pana acum, din cauza numelui si a afisului. Swingers e numele si pe afis e Vince Vaughn imbracat ca-n 80’s cu ochelarii de soare pe nas si inchinand un pahar de martini, cacat, cine vrea sa vada asa ceva? Am crezut ca-i un fel de A Night at the Roxbury. Da’ dupa ce am vazut Clay Pigeons si am bagat de seama ca V. Vaughn nu era un actor rau am zis sa-i dau o sansa. Si bine am facut, Swingers e o comedie si nunumai destul de tare. Bun.
In alta ordine de idei daca va bateti vreodata cu vreo 4-5 copii sa tineti cont de cateva chestii, nu dati atat de tare incat sa-nceapa sa planga pe bune ca vine ma-sa si e nebuna, aveti grija ca astia n-au auzit de reguli, te musca si apuca de ce apuca, lucru care poate sa devina dubios daca n-ai putina grija, strategia nu e sa te bati cu toti odata, ii iei pe rand chiar daca esti mai vulnerabil asa, ii plesnesti impins ca sa cada-n cur, pana se ridica mai ai timp sa aplici tratamentu’ si celorlanti de vreo 2-3 ori si desigur, cel mai important …always watch your back.
Priveşte-mă galeş şi spune-mi pisi, mă aşteptam la chestii mai nasoale de la True Grit. În sensul că mă aşteptam la un final băşit, adică mă uitam la el şi-mi ziceam să vezi cum dau ăştia cu mucii-n fasole, te muşcă un crotal şi tu o să fii bine merci, mâna aia o să aibe doar o uşoară roşeaţă, în rest o să fii ok. Surprinzător, nu. Asta nu scuză însă caracterul per total americănesc haliudian al filmului.