Nu e doo ca ziua lu Paximio şi cadourile de la sora 13

Ca aici, se pare că am stârnit un trend propriu din a avea doar primele doo cărţi dintro serie. Odată cu primele doo Y: The Last Man (care în paranteză fie spus poate fi unul dintre cele mai tari comice pe care le-am citit vreodată, dacă nu chiar cel mai tare) Sora 13 trimite la pachet din Germania şi nişte seminţe de ceva, cică if you water them they will grow. Ceea ce am şi făcut.
Şi acum vă rog să vă imaginaţi următorul tablou: Axl traversând agale oraşul Mangalia, cu şapca lui de skater şi ochelarii de aviator, cu adidaşi Adidas în picioare şi îmbrăcat de la gât până-n glezne de la H&M, c-un sac de pământ de flori pe umăr, cu ghiveciul ăla la subbraţ şi-n ghiveci doo numere din Y:TLM, trăgând din când în când din DSE 901ul lui cu aromă de Kent.

Nu mă cheamă Willie şi n-aveam cu mine o Glorie semi-conştientă dar să dea dracu dacă n-arătam ca un horti-fucking-culturalist.