Uite că apar şi filme cu ce-mi place mie şi făcute şi binişor. Cu un uşor aer de categorie B,
Black Death urmăreşte povestea unui călugăr (iii, haaa!) îndrăgostit de-o bagaboantă în timpul primei epidemii de
pesta, digitur bubonica (ia, zi, de unde-i asta). Se întâmplă tot felul de cheştii, şi e bine că e aşa. Cel mai mult m-a bucurat ideea romanului lui
Saint-Savin din
Insula din ziua de ieri, să convingi un creştin să-şi renege credinţa pentru a-l ucide apoi doar ca să moară damnat. Filmul e minunat dar cu minusuri, şi-s mai mult decât bucuros să le înşir aici.
Primo, cioclii.
Regizorul, sau cine-i responsabil, n-a fost în stare să profite la maxim de uimitorul impact vizual asigurat de arătările astea. Apar sporadic şi doar ca titlu informativ, pentru că au existat, şi dacă faci un film despre ciumă tre să ai şi nişte imagini cu ei. Nu că aş fi făcut eu mai bine, dar altcineva ar fi putut să facă mult mai bine.
Secundo, matching swords and daggers. Cum mă simt din ce în ce mai pseudo-expert în chestii tăioase, precizez că săbiile cu pumnale asortate (gardă, pomel, plăsele identice) au apărut prin Renaştere şi le aveau doar fiţoşii, unde aici nu e cazul.
Tertio, blonda vrăjitoare e prea cosmetizată. Cu rochiţele alea diafane, cu coafura perfectă, cu evidenta ei cultură şi bune maniere, e ceva artificial acolo. Cuplată cu nenea ăla îmi aduce aminte de anumite personaje din
Lost, ălea rele care par bune.
Patru, că nu ştiu cum se zice pe latineşte, nea Boromir ăla pare că şi-a găsit rolul, numai din astea joacă. Tot aici zic vreo doo despre armura lui. Toţi ăinlanţi au platoşe, el nu, el are solzi, ceea ce nu numai că e ilogic ci şi greşit depedeve istoric.
Să mai zicem şi de bine. Quest-ul filmului e făcut calumea de tot, îmi aduce aminte de
Al 13lea şi de
Sauna (şi p-ăsta o să-l tot dau exemplu pozitiv până când o să pui mâna să-l vezi!). Tot de
Al 13lea îmi aduce aminte diversitatea grupului, actori urâţi dar cu jeoneosecua, foarte frumos, dar care se lasă păcăliţi fantastic de uşor şi ăsta-i un minus. Mâna dreaptă a lui
Boromir joacă foarte bine, şi cred că fac o pasiune pentru mâinile drepte, mi-a plăcut mult şi de mâna dreaptă a lui
Brad Pitt din
Troia, şi în general mâinile drepte sunt oameni ce par profesionişti, cinstiţi, drepţi, tot tacâmul. Tot ca o paranteză în minus, ezistă o scenă ce putea fi făcută mult, mult mai bine, aia când ăştia se întâlnesc cu auto-flagelanţii de la râu, regizorul ar trebui să vada
Valhalla Rising şi să înveţe acolo cum se redă o întâlnire întâmplătoare cu something freaky, vezi
Dubla 3 de la Valhalla Rising, evident, că nu ştiu cum să pun linkuri de-alea albastre (acuma
ştiu). Menţionez şi referinţa la
misericordia, şi dacă cineva face o referinţă la vreo
misericordie îmi câştigă inima necondiţionat. Ca o explicaţie pentru necredincioşi, comunităţi ca satul din film au tot ezistat de-a lungul evului mediu deci nu-i o exagerare. Imagini foarte bune, da la asta probabil că ajută şi elsidiu meu. Un sfârşit bunicel, poate niţeluş teatral da-i trec multe cu vederea. Actori aproape necunoscuţi, buni. Ca o concluzie,
Moartea Neagră e o rază de soare într-o industrie înfundată de roboţi care se transformă în maşini, comedii romantice din ce în ce mai proaste, iugetmaipoint.
Îl pun pe iutub pentru că nuştiuce format are de trilulilul nu vrea să-l ia.
Nu-s multe de spus despre Cool Hand Luke, decât că e the greatest prison/escape from prison/rise above humiliation/break one's spirit/fight the system movie ever. Stăteam şi mă gândeam ce dublă să pun, aia cu gagica cu ţâţe care spală maşina, da' gagici cu ţâţe care spală maşini se mai văzură, aia cu câini care trag piper pe nas, nea, aia cu oole, mai bine pun sfârşitul pentru că e genial. E şi Newman bărbat frumos, da să faci, după ce moare, un montaj cu toate zâmbetele lui din film îmi pare aşa o chestie care nu ştiu s-o esprim cu cuvintele mele. Aşa că las dubla să vorbească. 
