Lost începe calumea. Un avion se prăbuşeşte pe o insulă, supravieţuitorii îşi înjgheabă acolo nişte colibe, clasic, visul oricui, apoi încep să se petreacă lucruri ciudate, un paralitic merge, o canceroasă se vindecă, apare un fum negru, un urs alb, alţi locuitori ai insulei, ostili, răpiri, apariţii, dispariţii, ăştia se combină între ei mai rău ca iepurii (de casă? nu, de câmp), şi la un moment dat o ia la vale urât de tot, penduluri, arbori sefirotici, o lumină, călătorie în timp, bombe atomice, electromagnetism, I see dead people, I talk to dead people, misticism oriental, nemuritori, fiecare se face că ştie câte ceva da' de fapt nimeni habar n-are, şi asta de-alungul a şase sezoane lungi cât o zi de ramadan. Ca să aflăm în ultimul episod că ce, toţi erau deja morţi de la început şi couldn't let go. Nigger, please! The 6th Sense a făcut chestia asta în 107 minute, nu 121 episoade!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu