De ce să ne căcăm pe noi, anii 80 au fost oribili. Modă, muzică, etc. Mai puţin filmele. Nu ştiu de ce majoritatea filmelor din 80 au un farmec anume. Cujo nu-i excepţia. E ok. Ca să fiu sincer, şi de ce n-aş fi, am văzut Cujo din cauză că apare ca referinţă întro grămadă mare de filme mai mult sau mai puţin bune. A fost ca în Numele Trandafirului, unde puteai să afli căcălău despre o carte citind despre ea în alte cărţi. În Cujo cam ştiam ce-o să se-ntâmple dar nu ştiam cui. Am fost totuşi surprins să aflu că Cujo e de fapt un St. Bernard, mă aşteptam să fie lup sau labrador ceva, nu ştiu de ce.Filmări frumuşele, o mişcare de cameră interesantă, actori ok, mai puţin copilu care când rupe, când e nasol. Poveste bunicică, complexă, băşită niţel pe final.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu