Mic ghid turistic (XV) Gerakini şi împrejurimile.

Gerakini e un fel de doi mai grecesc unde lucrurile stau aşa:

Avem taverna cu mâncare calumea.

Avem plaja cu nisip grunjos.

Avem guşterul agresiv.

Avem piscină.

Avem gagici pe plajă.

Avem snorkeling cu coloană sonoră.

Poze de P&Z, Bolbo şi Tino.

Video de Bolbo.

Dubla 3 (CLXVII) Repo Man

Si pentru ca tot am demarat maratonu’ asta de duble trei, hai sa vizitam si Repo Man, man, nu men, 1984, nu 2010. Stiu c-ai scris de el si nu numai pentru ca nu l-ai laudat nu m-am uitat la el, recuperarea de organe mi se pare o idee cam de cacat, incearca prea mult sa fie originala sau ceva. Da’ cine stie, poate o sa ma loveasca vreodata foamea de efecte speciale exact in timp ce pe pisi o s-o loveasca foamea de Jude Law si-o sa-l consumam.
Asa… Repo Man este desigur despre recuperatori, de masini in cazul asta… hai sa zicem altfel ca sa para mai apiling, R.M. este despre cativa recuperatori care printre altele se intrec in a pune mana pe o masina care are doo cadavre extraterestre-n portbagaj. Bun, are un aer de Buckaroo Banzai, care desigur ca a aparut la dubla in trecut.

Formatia aia vocal-instrumentala este extraordinara. "We all gotta duck, when the shit hits the fan"

Dubla 3 (CLXV) Fried Green Tomatoes

Fried green tomatoes (1991) e motivul pentru care am mancat eu rosii verzi prajite pe vremea cand inca mai stateam la mama acasa, vezi bine, filmul fiind un preferat de-al ei.
Filmul dupa cum v-ati dat poate seama e adresat mai mult femeilor si sufletelor sensibile, deci daca santeti femee sau aveti o mica femee-n voi, filmul o va lua-n brate si-o va mângâia delicat, o va dezmierda cu vorbe dulci si alte chestii de genu’ asta. Daca santeti intr-o relatie de lunga durata puteti sa va trintiţi consoarta pe canapea, sa-i infigeţi un castron de floricele-n braţe si sa rulati F.G.T. Sau ce ce nu, daca aveti toane si va simtiti intr-un fel anume pe care nu-l puteti descrie si va vine sa faceti o chestie da’ nu stiti exact ce, bagati F.T.G.
Sa nu crezi ca-i siropos, nu e, e mai muieresc, da' cu nimic mai muieresc decat Legends of the Fall, ca sa dau un exemplu...

Dubla 3 (CLXIV) Public Enemies

Continuăm pe dunga outlaws iubiţi de publicul american cu Public Enemies, o poveste despre John Dillinger, un jefuitor de bănci din vremurile bune ale Americii. Filmul ne spune din start că băieţeala nu se pupă cu femeile şi dragostea dar insistă pe tema asta şi se transformă întrun basm pentru cine ştie ce geriatrică din cine ştie ce azil din cine ştie ce Floridă care-a trăit pe viu acele vremuri de mare răstrişte. Nu cred că ăsta a fost publicul ţintă dar asta au obţinut. La fel ca în Goodfellas băiatul rău o cucereşte pe silfida neştiutoare prin violenţă şi tot ca în Goodfellas silfida se abţine să-l trădeze pe băiatul rău când e luată pe sus de viitorii federali, da, filmul prezintă în subsol şi apariţia FBI cu un J.E. Hoover neconvingător. Jhonny parcă nu-şi dă un prea mare interes să joace în schimb îmi place de Stephen Graham care, by the way, începe să devină unul dintre preferaţii mei, şi-l joacă pe Baby Face Nelson calumea de tot. Scena morţii lui cel puţin e făcută magistral.

De văzut dacă n-ai chef de altceva şi simţi nevoia de un good old gangsta movie pe stil vechi.

Dubla 3 (CLXIII) TAoJesseJamessbtCRF

TAoJJbtCRF se întinde în sfera bradpittiană. A venit ezact la momentul în care simţeam nevoia de un slow paced dar n-am ştiut că am astfel de nevoi momentane până nu l-am văzut. În mare-s mulţumit de el dar, repet, tre să fii in the mood ca să-l apreciezi. Lung, ca orice lălăială, atinge acolo nişte puncte care trebuie atinse când e momentul pentru ceva superficial. Presupun că-i design-at pentru publicul american şi pasiunea lui pentru outlaws aşa că n-ar face prea mulţi purici, să zicem, în Cehoslovacia, asta dacă mai există Cehoslovacia, şi am o bănuială că-i oale şi ulcele. Brad face un rol execrabil. E de asemenea şi producător. Surpriză spre final, cântă Nick Cave, ceea ce e mereu o surpriză.

Uite acuma când văd şi eu afişu îmi dau seama cu cine seamănă, când zâmbeşte strâmb, Bob Ford, interpretat de Casey Affleck. Cu fracsu, Ben.

Dubla 3 (CLXII) 12 Monkeys

Armata celor doişpe maimuţe e un post-apoc-distopian-mind-fucker cu care m-am întâlnit prin '99, (când, dacă apreciam filmele, le apreciam pentru alte cheştii) ne-am pierdut unul de altul, am colindat lumea, ne-am trăit o parte din viaţă separat şi ne-am reîntâlnit acum trei ore. Nu ştiu de unde să mă apuc aşa că mă apuc de sunet. Coloana-i old-fashion, adică hicicochiană, când se înâmplă ceva brusc bagă un sunet tare, când e lălăială bagă soft, ceea ce am apreciat. Actorii-s excelent aleşi, zic de Bruce, Brad, ăla răul şi consiliul viitorului. Pe gagică nu ştiu cum o cheamă, nici nu vreau. Brad îmi pare c-a fost la un lat de penis de Oscar şi, pe legea mea, îl merita. Acţiunea e mind-fuck dar e un mind-fuck d-ăla fără exagerările omni-prezente în mind-fuck-uri. Mi-a plăcut la nebunie recuzita viitorului, o ignorare totală şi deliberată pentru ergonomia aparatelor, păreau făcute de ruşi şi, aşa-i, o societate post-apocă numai la ergonomie nu se gândeşte.

De văzut/revăzut/recomandat/apreciat şi peste încă 10 ani.

Dubla 3 (CLXI) Animaniacs

Animaniacs e destul de tare, are un umor d-asta care intra peste tine-n casa si-ti darama bibelourile din vitrina, un fel de Baxbanii fara partea enervanta si cu umor mai elevat, elevat? Mda, nu stiu, trebuie sa ai destul de multe cunostinte cinemato-şinunumai ca sa prinzi toate glumele care vin peste tine-ntr-un ritm destul de alert.
Din Animaniacs fac parte desigur si Pinky & The Brain, Goodfeathers, Rita si Runt, Slappy the Squirrel, Chicken Boo (gaina gigant care vrea sa se integreze in societate) şi alţi caţiva. Bun.

Trei pese (CXLVIII) Bu-hu-hu...

Burunduk Quartet - Liliana is CryingCharles Mingus - Cryin' BluesSimian - End of the Cry

FFF (IX) Out of focus

O pesa (CXLVII) Pm3PdSA

Nicolas Jaar - Come 'n get itLcd Soundsystem - You Wanted a Hit (Soulwax)
Ellen Allien si Apparat - Way Out

O pesa (CXLVI)

David McCallum - The EdgeDr. Dre cu Snoop Dogg, Nate Dogg si Kurupt - The Next Episode (Uncensored)

Dubla 3 (CLX) Movie Monday (link madness)

Eu lunea ma uit la filme toata ziua, poate de aceea-i zic Movie Monday, The Big Double M, sau meme. Mda, si desi baxez in jur de 5-6 filme in respectiva zi, cateodata nu pot sa pun pe nici unu’ degetu si sa zic, da coaste, asta-i un film pe care pot sa pun degetu'.
Sa facem un mic inventar, lunea am inceput-o la orele 00:00, cum ar trebui sa se-nceapa orice zi a cinefilului amator. Law Abiding Citizen (bunicel-usurel), Felon (aşaşaşa), The Girl with the Dragon Tattoo (bun, recomand), Flame & Citron (bunicel-vive la resistance), jumatate din Zach Galifianakis: Live at the Purple Onion (nu e genu’ meu de umor) si ici colo am presarat episoade din Curb, Animaniacs si Zona Crepusculara.
Si printre astea, unu’ memorabil, City Island care tare mi-a mai placut, o comedie eleganta, cu un aer de Wonder Boys (unu’ dintre filmele mele preferate)…bun ,a keeper.

O pesa, doo (CXLV)

Aqua/Rednex e o trupă danezo-norvegiană/suedeză ce loveşte peisajul muzical în 1997/1994 cu melodia Barbie Girl/Cotton-Eyed Joe. După imediatul succes apare şi albumul de debut, Aquarium/Sex&Violins. Trupa mai scoate nişte porcărioare, ca My Oh My/Old Pop in an Oak sau Doctor Jones/Well-O-Wee, mai scoate un album în 2000/2000, Aquarius/Farm Out, şi moare după singura pesă mai serioasă din carieră, Turn Back Time/Wish You Were Here.

Trei pese (CXLIV)

Factum par Fictio

Galak

Gonna Shock You, Daddy

Dubla 3 (CLIX) Gang Special.

Azi o sa enumeram cateva filme cu găşti de cartier si o sa spunem cate ceva despre ele, de exemplu : asta-i bun sau asta nu-i asa de tare.
O sa lasam deoparte filmele cu neonazisti pentru ca astia-s mai mult o organizatie sau ceva si-o sa le excludem si pe alea cu negri in ghetouri pentru ca inafara de Bloods si Crips notiunea alora de gasca e destul de vaga si se refera deobicei la aia 5 indivizi care se nimeresc sa fie in seara respectiva la colţ. Bine, sincer sa fiu, io tot exclud aici chestii pentru ca nu prea stiu multe filme cu găşti. Mai dam afara si pe Maras si MS-13 pentru ca nu stiu nici un film cu ei. Si daca tot am taiat asa din ei, ii scoatem si pe huliganii sportivi pentru ca filmele cu ei sant nasoale.
Pentru mine, termenul are un inteles exact, o gasca e o grupare de indivizi imbracati lafel care detin un teritoriu restrans pe care-l protejeaza pana la moarte. Membrii găştii trebuie sa fie anarhisti d-astia, sa nu le pese de nimic, sa violeze, sa sparga capete si sa fure de la copii fara remuscari, nu ca-n The Warriors unde se urmaresc aia pe la metrou si-s gata-gata sa se prinda pentru ca toti insista sa plateasca taxa de intrare, ce cacat? Fugi pentru viata ta de bagabont harcor si te opresti sa bagi fise intr-un aparat peste care poti sa sari?
Bine… The Warriors e totusi putin mai masculin (vezi niste sange) decat West Side Story care-i de-a dreptu’ poponar. Gangs of N.Y. e pe partea cealanta, e prea multa violenta, cred c-o sa-l revad ca nu prea mai tin minte multe din el… Clockworku’ e exact cum trebuie.
De apreciat si revazut Badu’ lu’ Michael Jackson care e foarte necredibil (ca si T.W.) din cauza gastilor-rasial-mixte si Roses de la Outkast care are o scena supertare la sfarsit.
Si cireasa de pe tort, cam cum cred eu ca ar trebui sa arate un film cu gasti, videoclipu’ de la Stress al alora de la Justice.

O pesa (CXLIII)

Pentru că sunt bolnăvior şi când ascultam melodia asta, prin 94 parcă, mă făcea să mă simt ca şi cum aş fi fost bolnăvior (şi eram scutit de şcoală).

O pesa (CXLII)

Buna ziua, azi o sa-nvatam diferenta dintre cover si sample. E simplu, Clash fac o pesa si dup-aia M.I.A. o sampleaza si Allen, Lily si Mick Jones fac un cover.Clash - Straight to HellM.I.A. - Paper PlanesAllen, Lily cu Mick Jones - Straight To Hell

O pesa (CXLI)

Ba, Roxette-s destul de tari, nu numai pentru ca au influentat grei care rup azi liniutele alea de la mine din winamp da’ pentru ca-s tari. Lumea mai are revelatii d-astea muzicale, unii il descopera pe Prince si se mira-bucura ca e mai tare decat Michael Jackson…e mai tare la varsta pe care o ai acum, cand aveai 12 ani era mai tare M.J.
Eu nici nu-nteleg de ce-s comparati astia doi, Prince e mic-negru-funky-jazzy-pune mana pe ea si Michael e… stiti si voi cum e. Altii o descopera pe pre-Ray of light Madonna , n-o sa zic nimic de ei ca mi se pare ca si tu esti p-acolo si nu vreau sa te jignesc.
Eu am descoperit Roxettu, sa nu ma-ntelegei gresit, nu stau sa-i ascult ca tristu pe pleilist, ii respect doar…ca pe Queen, The Doors si alde astia care-s superi tari da’ dintr-un motiv anume nu asculti decat o pesa pe luna de la ei, sau hai, doo.

Evolutions - DMZ (IX)

DMZ continuă să ne bucure cu cover-uri de calitate, nu pentru mult timp totuşi pentru că orice începe se şi termină.

Şi 28DL urmează cât de curând.

O pesa (CXL)

Azi Tupac imbogateste patrimonul muzical mondial cu o pesa care exista de cand avea el un anişor. Mda, si cam asa sta treaba cu mai toti fraţii mei mai inchişi sau mai deschisi la culoare care canta rap-hop, se axeaza doar pe versuri si melodia o fura (sampleaza cum zic ei) sau apasa 3 butoane si rezulta un ritm repetitiv. Pe mine nu ma deranjeaza, raman un mic fan al genului.
Totusi, ca o multumire sau ceva, putea si Tupac asta sa toarne niste şampanie pe-o bagaboanta pe la sfarsitu videoclipului si sa zica, Cockere, asta-i pentru tine coapse, coasta de vest, respect, unu-noo-noo-cinci.

Trei pese (CXXXIX) Pm3PdSa

Pesele mele 3 preferate de saptamana asta, mda, un porn-electro timpuriu harcor, un vocal elegant muieresc, destul de pornache si el... si Plantlife, un demi-porno.

Ultima pesa daca e data mai taricel intr-un sistem decent ti-o da bine de tot la membrana.

Dubla 3 (CLVIII) Vanishing Point

Mie-mi place Cris Cornell, nu conteaza ca-i Soundgarden, Audioslave, Temple of the Dog sau doar Cornell, Cornell e destul de tare. Eee, si cum ma uitam eu aseara la Vanishing Point, un film din 71 cu masini americane tot asteptam sa cante, hai Cornell baga , baga Cornell!
Cornell avea doar 7 p-atunci deci n-a cantat... in schimb cand s-a facut mare a adus un omagiu extraordinar filmului cu videoclipu de la „Show me how to live” in care combina scene din V.P. si scene cu el si audioslavii lui intr-o masina identica cu a fugarului din film. Melodia mi se pare perfecta pentru o urmarire de masini a la 70’s americana.
Filmu’ n-are o idee foarte clara, e un tip care baga speed in forma de comprimate si fuge de politie. De ce? Pentru ca trebuie sa ajunga undeva destul de repede. Unde? In San Fransisco. De ce? Ca sa livreze masina. Cine-o s-o mai vrea dupa ce a fost forjata prin deşert si zgariata de motociclete de politie? Nu stiu. Cred ca pentru tot filmu’ s-au folosit cam 3 role de film si 4 tone de benzina, urmaririle arata foarte bine si nu te deranjeaza nici sa vezi masina aia singurica pe sosea, un Dodge Challenger din 70 care o calca prin pustietate.
Bine, Cornell e putin cam bulangiu pentru ca pleaca de la ideea ca toata lumea a vazut acest clasic american si baga ditamai spoileru la sfarsitu’ videoclipului infigandu-se cu cealengeru-n doo mari buldozere, ceea ce desigur ca face si Kowalski in film... la sfarsit.
Decizia pe care o ia la sfarsit si faptu ca-i ghidat prin radio de un DJ negru orb pe care-l cheama Supersoul trebuie sa-i satisfaca pe aia care cauta in V.P. un substrat sau un mesaj.. io-s mai simplu.
Bun, are o atmosfera tare placuta.

Nu e doo ca o Romanie mai buna. (Cronologic vorbind)

Duminica, 05.09.2010, 10:05 AM

Luni, o6.09.2010, 09:57 AM

O pesa (CXXXVIII)

Pornosonic s-a nascut in ’71 cand Ron Jeremy s-a intalnit cu Don Argott. Si ce puteau sa faca in ’71 un star porno si un muzicant din L.A.? Muzica pentru filme porno, desigur.
Deci, daca aveti probleme in dormitor, sau poate doar s-a instalat rutina, infigeti un play pe pesa asta si plesniţi acel fund.

O pesa (CXXXVII)

Niste finlandeji care-ncearca sa faca coveruri beti morti.

Dubla 3 (CLVII) marţi pe la 12 edition Robin Hood & Iron Man2

Cum duminică m-am uitat ca ratonul la Futurama toată ziua n-am apucat să văd filmul de duminică seara aşa că m-am grăbit să-l văd luni şi dacă tot m-am pornit am mai văzut unul.
Robin Hood ăsta noul nu e diferit cu absolut nimic de Robin Hoozii mai vechi, începând cu Erol Flynn şi terminând cu cum îl cheamă, Doamne ce lapsus! Kevin Costner, da. Merge de duminică seara, scenele de luptă ar fi trebuit lucrate un pic mai mult, mici erori de recuzită, plauzibilitate scăzută la unele scene, etc. E ceva ce mă atrage la scena unui grup de oameni traversând o pădure şi dând peste aventuri, o fi vreo reminiscenţă de când îl citeam pe Mallory şi mă visam Galahad. Pisi zice că-i Robin Hood-ul ei preferat, eu rămân la ăla cu Uma Thurman.Doiul ăsta e genul de film pe care-l vezi şi-ţi aduci vag aminte că l-ai văzut cândva şi pe unul. Nu-s fan filme de gen dar îmi plac efectele şi-ăsta le are. Rol bunicel făcut de Mickey Rourke care şi-a descoperit talentul după ce s-a făcut puţin mai urât ca Satana. Ştiu că-ţ place de Scarlett Johansson, da, a jucat şi ea, şi tot nu mă atinge.
De văzut cu cola, popcorn şi măsline verzi dezosate umplute cu gogoşar.

Dubla 3 (CLVI) Brat

E luni dimineata, si dupa cum ne-am rasfatat cititorii in ultimu’ timp o sa impartasim cu ei ce film am vazut eu aseara… pabababam!!! FILMU’ DE DUMINICA SEARA! Pentru cei care-s mai noi la P&Z, rubrica F.D.D.S. e despre filmu’ pe care l-am vazut eu sau cenlalant duminica seara. Filmele de duminica seara sant usoare, nu-ti pun mintea la contributie, cateodata-s chiar plain stupid, da’ intotdeauna-s entertaining. Genu’ de filme la care nu trebuie sa pui pauza cand te duci sa te pişi sau sa faci floricele.
Ei bine, aseara am vazut un film rusesc cu mafioti, desi la unmomendat personajele principale neaga aceasta “nu santem mafioţi, santem ruşi” si au dreptate, reglarea de conturi e o treaba national-ruseasca in principal si tipica mafiotilor abia dup-aia.
Brat (Brother) e intr-un fel in care nu pot sa-l descriu, e asa … greu de descris. Adica are unele momente foarte originale si bine facute si altele atat de frichii ca te buşeşte râsu… ca montaju’ asta cu rusu si americanu care se-mprietenesc in drum spre Chicaga si vai ce se mai distreaza.
La sfarsit am ras cu pisi de ne-a sarit vodka pe nas, se intampla sa bem vodka la momentu' respectiv, nu e o gluma, vai film rusesc trebuie sa zici ceva de vodka...

Nu e doo ca o Românie mai bună the comeback

P&Z reîncepe astăzi campania Pentru o Românie mai bună cu etapa Câinii bagabonţi: moarte în chinuri!

Iată unul. Viewer discretion is advised.

Şi iată şi chestia asta.

O pesa (CXXXVI)

Din categoria "Doo melodii diferidentice". Melodie, ce ciudat suna...

Concurs nu e doo ca greşeala

Pentru că partea purtătoare de creer a P&Z e niţeluş geloasă pe partea purtătoare de talent aceeaş parte purtătoare de creer vine pe direct cu concursul găseşte greşeala.

Găsitorului recompensă. Un trico de marinar. Se recomandă mărirea fotografiei.

Dubla 3 (CLV) Team America

Team America e facut de aia 2 de la South Park, acestea fiind spuse, vizionare placuta!
"See, there's three kinds of people: dicks, pussies, and assholes. Pussies think everyone can get along, and dicks just want to fuck all the time without thinking it through. But then you got your assholes, Chuck. And all the assholes want is to shit all over everything! So, pussies may get mad at dicks once in a while, because pussies get fucked by dicks. But dicks also fuck assholes, Chuck. And if they didn't fuck the assholes, you know what you'd get? You'd get your dick and your pussy all covered in shit!"

Dubla 3 (CLIV) Survive Style 5+

Zi giapaniz se autolovesc iar grav la glanda talentului, de la titlu-ti dai seama ca ceva e grav la mijloc, Survive Style 5+, tadadadam!!! 5 povesti care se-ntretaie, da’ nu ca la altii toate buluc la sfarsit, una cu cate una, frumos pe parcurs, poate doo cu una da’ atat, exista mai mult o legatura indirecta intre ele.
Eee si japonezii abordeaza o chestie de care nu prea am dat prin filmele lor, umorul… si le reuseste harcor, un umor elegant cam cum vezi prin comediile fratuzesti de prin ’80, da’ mult mai elaborat. Ba nu, mint, n-are nici o legatura cu umoru’ din filmele frantuzesti din ’80, m-am inselat, e altfel si nici nu-i prima oara cand ma amuz la un film japon, hmm.
Si povestea cu tipu’ care-si omoara nevasta e fantastica, tine totu’ legat, tine panarama sub control, ii mai taie din avant.
Se putea face lejer un film bun dupa fiecare dintre cele 5 povesti, da’ legate-ntre ele-s extraordinare.
Daca se termina cu vreo 2 minute mai devreme era perfect.
Filmu' nu e lent, am pus dubla asta pentru ca nu se vorbeste-n ea.