Cate coaie iti trebuie ca sa faci un film ca Old Joy ? Doo, desigur, cu ce te-ar ajuta inca un cou ca sa faci un film ? Cu nimic. Cand am intrat acum pe IMDB ca sa pun linku am vazut ca-i facut de o femee, s-a dus dracu toata teoria mea despre filme-coaie.
OJ cred ca-i apogeul cinemaului modern, si cand zic cinema modern ma refer la filmele alea slow-paced care chipurile daca ne arunca pe ecran o figura de personaj si-o mentin acolo 2-3 minute, noi ar trebui sa-l deslusim, sa-i descifram drama interioara si cacat.
In OJ nu e absolut nimic iesit din normal, doi prieteni se-ntalnesc dupa mult timp si merg la padure ca sa caute niste izvoare termale, o excursie de o zi… si exact asta fac, atat, nimeni nu-si rupe picioarele, nu se ratacesc, nu-i urmareste nici o bestie… pleaca, merg, ajung si se intorc. Si surpriza cea mai mare e ca mi-a placut, mi-a placut destul de mult. Bine, e putin diferit de celelante, adica nu arata mufe, arata peisaje si masina cum se curbeaza pe drumuri de munte, personajele vorbesc, si vorbesc chestii marunte, da’ ce dracu’ ar putea sa vorbeasca doi oameni in padure?
Unu’ dintre flacai fumeaza binisor marihuana, si astia intr-un mod simpatic sant toti lafel, daca cunosti un dependent de iarba ii cunosti pe toti. Oricine daca fumeaza destul de mult o sa aibe o teorie despre univers, viata, divin si celelante pe care nu pot sa ti-o explice pentru ca dupa ce se trezesc nu prea mai are sens nici pentru ei, da' incearca totusi… d-aia banuiesc ca fac si conventiile alea in padure pe muzica psy-goa, se sparg, au revelatii si musai le impartasesc.
OJ iti arata printre altele si tensiunea aia dintre doi prieteni care nu s-au mai vazut demult care usor-de-a lungu’ filmului se calmeaza si se ajunge exact unde banuiesc ca ramasese, prietenii raman prieteni si dup-aia se-ntorc la ale lor. Bun si foarte bun daca ai rabdare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu