Nu-s mare fan blues, pentru mine blues-ul a rămas necondiţionat legat de ziua de naştere a unei
Olărese din clasa a opta în care am dansat nişte slow-uri cu nuştiucine şi ni se lipiseră pulpele şi piepturile şi am băut un cocktail cu de toate, inclusiv castraveţi. Dar când faci, in trei nopţi, doo de mers cu trenul (dus întors şi retur) şi n-ai cu tine decât un mp3 player cu flăcăul de mai sus începi să apreciezi lucrurile mai fine din viaţă.
2 comentarii:
Nu e doo ca lipitu pulpelor intr-a opta.
Mă, ţie ţi-e dor de pubertate.
Trimiteți un comentariu