În capul meu filmele cu zombie se împart în doo. Ălea făcute de regizori mediocri care vor să transmită un mesaj şi ălea făcute de regizori mediocri după un joc sau ceva de genul ăsta. Ălea din a dooa categorie nu prea mă fezandează în sensul că da, mă uit la ele dar doar aşa, de distracţie. Cu ălea din prima se schimbă niţel treaba.Începând cu NotLD, unde Romero transmite cică nişte mesaje politice, rasiale, şamd, pe care personal nu le-am prins şi nici n-am simţit mare nevoie să le prind, exploiturile cu zombie încep să-ţi bage pe gât mesaje cu doar un strop mai complicate decât nu e bine să faci rău din filmele lui Stallone. Avem nu e bine să te joci cu radio-activitatea, nu e bine să te joci cu bacterio-biologia, etâcî, pe parcurs mesajul fiind înlocuit de acţiune, adică zombie halind oameni, oameni întorcându-se împotriva oamenilor pentru a scăpa de zombie, oameni care-şi împuşcă the loved ones deveniţi zombie, şi-aici fac o paranteză, întotdeauna îi împuşcă, nu ştiu cum se face dar de fiecare dată când se transformă tasu, soţia, iubita, ăla/aia are la îndemână o armă de foc, rar sau deloc vezi o tânără mamă căsăpindu-şi fetiţa blondă devenită zombie cu un briceag elveţian, şi-i păcat că e aşa. Se arată fetiţa blondă mârâind, se arată mama plângând, se arată arma ridicându-se şi tremurând, iar fetiţa blondă, iar mama plângând, arma tremurând, FOC!, camera se plimbă de pe picioarele fetiţei blonde pe un perete oarecare, muzică tristă, ecran negru, scena următoare.
Dead Set e un fel de capodoperă. O miniserie făcută de engleji şi, cum face de obicei englezul, se opreşte la timp. Nu-s spoiler de genul meu aşa că n-o să dau în vileag mesajul, care-i genial. Nu se încadrează în categoria nu e bine să şi nici nu-şi alege raze de acţiune mondiale, rămâne, decent şi cuminte, în Anglia.
Un comentariu:
Hai bre că te pricepi să faci poftă cosumatorului obişnuit de film. Nu's io cel mai mare fan al filmelor cu zombie, da' la ăsta mă voi uita de dragul criticii tale.
Trimiteți un comentariu