Se ia un film de duminică seara şi se adaugă nişte arţii, nişte vizual, nişte accente şi un scenariu mai complex. Se păstrează câteva faze stupide de duminică seara şi se obţine Hanna. Hanna e un film frumuşel spre bun. Se vede că şi-au dat silinţa să-l facă cât mai de neduminică dar inexplicabil păstrează păţanii gen improvizăm o armă mortală la distanţă dintro cordelină şi-o săgeată de carnaval sau agenţii mai de rol secundari ai ălora răi sunt cei mai pămpălăi luptători din lume, ăla bunu îi face de ruşine şi-i bate pe toţi deodată.
În afara fazelor mai sus menţionate Hanna se păstrează ca un film decent, văzubil dar nu foarte memorabil.
Pentru care are bunul simţ să-l vadă, observaţi vă rog motivul repetitiv al skinheazilor ce se sprijină casual de zid.
3 comentarii:
Are scenariu mai complex decat ce? Mie mi se pare ca nu are nimic in plus fata de un film de duminica, ba chiar m-a enervat ca-i prea putina actiune si aia care e e montata ca un cur din bucati de o secunda lipite una de alta de dai in epilepsie... si muzica e total aiurea folosita. Mai bine te uiti la fast five, macar ala n-are basini de uite o caprioara, i-am ratat inima doar putin sau "ce e muzica?" pff... defapt are, ziceam asa.
Ce te-ai supărat aşa?
nu m-am suparat, asta-i nou' meu stil de critic, e aprins asa...
Trimiteți un comentariu