Dexter e genul de serial care te face să râzi hîhîhî, ce pişicher, dar nu trece la stadiul de hahaha. Arată ţâţe, ceea ce nu mă aşteptam după primele 8 episoade, şi de obicei gagicile-s bune în sensul de bune în sensul neconvenţional. Iapa de sor-sa-i bună pentru că-i vulgară, vaca de blondă e bună că-i moale ca plastilina aia moale lăsată la soare, cioara aia neagră-i bună că-mi plac mie alea mai cu forme şi bondoace. De fapt n-am trecut încă peste chestia asta cu ţâţele. Adică faci atâtea eforturi să acoperi o pereche cu celofan d-ăla alimentar, să nu se vadă nimic la cameră, şi-n episodul următor le arăţi aşa, goale, total lipsite de sexualitate, de, tipa-i moartă, ca şi cum, iată, avem o tipă moartă, avea ţâţe, iată-le, nimic mai firesc decât o pereche de ţâţe, acum să trecem mai departe. Ca şi cum serialul ar fi arătat încă din pilot iar acum deja suntem obişnuiţi cu câte o pereche doo în fiecare episod, ne-a trecut starea aia de uuuu, ţâţe, le putem privi ca pe nişte simple probe poliţieneşti, ceea ce şi sunt. Nu. Nu se fac treburi din astea, nu se sar astfel de etape. Nu poţi trece direct la desert fără să fi mâncat tot pilaful înainte. Bine, poţi, dacă pilafu-i nasol. Dar în cazul ăsta pilaful lipseşte cu desăvârşire şi desertu-i pentru diabetici. Da, primele ţâţe goale din Dexter au fost nasoale.
Dubla-i luată la-ntâmplare şi-n sictir. Next!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu