joi, 16 decembrie 2010

Dubla 3 (CCXXV) The Devil and Daniel Johnston

Ce parere am despre manipularea handicapatilor? Cred ca-i o treaba destul de usoara, da’ de ce ai vrea sa te folosesti de un handicapat? Ca sa faci bani, desigur. Cum poti sa faci bani cu handicapati? Simplu, handicapatii-s cool, cand un handicapat bate din palme e ca un om normal care merge pe uniciclu jongland drujbe. Da’ daca handicapatu’ canta sau danseaza, ei atunci ai lovit geacpotu’, daca isi compune singur versurile…ei, atunci ai mai lovit un geacpot, ai deja doo geacpoturi. Folosesc handicapat cu sensu de nebun pentru ca suna mai bine.
Si aici intervine partea interesanta, ca-n cazul lu’ Edith Bouvier Beale, care canta ca un cur da’ pentru ca era verisoara sandiloaica si cheala a lu’ Jacqueline Kennedy Onassis a avut o cariera scurta la varsta de 60 de ani ca solista de cabaret, un fric-show desigur dar exact ce-si dorea… deci cineva s-a folosit de-o sandiloaca da’ sandiloaica la randu ei si-a indeplinit un vis din copilarie, e un win-win situeişion. Recomand iar apasat Grey Gardens (1975).
The Devil and Daniel Johnston e un documentar despre D. Johnston, desigur, un sandilau care ca si Edith, nu s-a nascut asa ci a devenit astfel printr-un proces care pare destul de evident.
Danuţ nu-mi pare genial cum il prezinta astia, da’ e aproape talentat, si dupa cum am zis mai devreme aproape talentat handicapat e un genial normal, daca face sens… si canta ca un cur, ca un fel de Bob Dylan retard… daca aveti atata imaginatie.
Edith avea doar un caz grav de fata batrana acompaniat de alopecia, Daniel are in schimb niste manie depresiva inecata in cantitati maricele de LSD si lovituri la cap
Danuţ e interesant pentru ca-i nebun si desi nu toti nebunii sant interesanti sant o gramada care sant, daca eu cantam si desenam ca el in calitatea mea de om normal, sigur nu eram considerat geniu, daca mai si predicam despre satana ca el, ei atunci eram considerat chiar retard… in calitatea mea de om normal.
E Johnston manipulat pentru ca e aruncat asa-n fata publicului ca un fric ce e? Nu prea cred, pentru ca sandilaii astia vor sa fie vazuti si auziti, win-win iar, noo ni se satisface pofta de fricşi si el e auzit si vazut. E Johnston genial ca Van Gogh cum insinueaza astia, clar nu, desi e lafel de nebun… poate peste 100 de ani, cine stie? Bunicel.

Niciun comentariu: