marți, 30 noiembrie 2010

O pesa (CLIX)

Secession - The Magician

luni, 29 noiembrie 2010

Dubla 3 (CCXI) Savage

Savage e o chestie care nu se gândeşte de doo ori să bage cuţitu-n tine. Un low-b irlandez, imagine that, despre un fotograf de presă care-o ia randeaua. Bine, când auzi că un fotograf de presă o ia randeaua te gândeşti evident la fotografii cu copii subnutriţi mâncaţi de vermi prin Africa, gravide cu picioare smulse de grenade prin Kosovo, soldaţi americani şi nu numai sfârtecaţi prin Irak, de-astea, de presă. Nu, fotografu ăsta o ia randeaua pentru că doi flăcăi l-au jefuit pe-o alee şi aşa, de distracţie, i-au tăiat şi coiţele.
Filmu e calumea. De la început pluteşte un aer de violenţă pe care l-am ghicit fără să-i ştiu subiectul, nici măcar afişul nu-l văzusem, să-mi sară ochii, asta-i prima oară când îl văd şi cam spune multe, şi cât de surprins (foarte plăcut) am fost să mi se adeverească bănuielile, şi încă cum.
Acuma, violenţa nu-i multă da-i intensă şi dacă tot aveau violenţă puteau băga şi-o pereche de ţâţe, mai ales că gagicuţa parcă are ceva, da irlandejii-s ciudăţei, preferă să vadă o pereche de penişi.

Deasemenea, filmul e în asemenea hal că la scena cu oaea, văzută cronologic în film şi nu separat ca aicia, nu râzi.

duminică, 28 noiembrie 2010

Dubla 3 (CCX) Sexy Beast (FdDS)

Daca-l luai pe Guy Ritchie in culmea talentului si-i faceai o mica lobotomie, sau daca-i turnai pe gat niste peinchilere cu burbon si-i dadeai drumu’ pe platou aiurea, ieşea Sexy Beast
I kid, nu-i rau, nu-i rau deloc.

Dubla 3 (CCIX) Cool as Ice

Cine-i mai cul ca Vanilla Ice? Nimeni, Vanilla Ice e cul like ice, ce e mai cul ca ice? Nimic.
Recunosc, Vanilla era principala mea inspiratie pentru miscarile pe care le executam la petrecerile de apartament de prin ’90… bine ca am luat doar miscarile si am avut destul de mult camănsens incat sa nu imprumut si garderoba... si mai recunosc ca am tinut destul de bine minte filmu', ma refer la replici si tot tacamu, frichii. Si daca tot m-am apucat sa recunosc chestii, o sa recunosc si ca imi placea muzica... acum mi-am dat seama de ce, pentru ca toata e furata de la grei ca Grandmaster Flash, Run D.M.C. si multi altii.
Sant foarte multe de spus despre filmu’ asta da’ nu cred ca pot s-o fac mai bine decat flacau’ asta.

Dubla 3 (CCVIII) Old Joy

Cate coaie iti trebuie ca sa faci un film ca Old Joy ? Doo, desigur, cu ce te-ar ajuta inca un cou ca sa faci un film ? Cu nimic.
Cand am intrat acum pe IMDB ca sa pun linku am vazut ca-i facut de o femee, s-a dus dracu toata teoria mea despre filme-coaie.
OJ cred ca-i apogeul cinemaului modern, si cand zic cinema modern ma refer la filmele alea slow-paced care chipurile daca ne arunca pe ecran o figura de personaj si-o mentin acolo 2-3 minute, noi ar trebui sa-l deslusim, sa-i descifram drama interioara si cacat.

In OJ nu e absolut nimic iesit din normal, doi prieteni se-ntalnesc dupa mult timp si merg la padure ca sa caute niste izvoare termale, o excursie de o zi… si exact asta fac, atat, nimeni nu-si rupe picioarele, nu se ratacesc, nu-i urmareste nici o bestie… pleaca, merg, ajung si se intorc. Si surpriza cea mai mare e ca mi-a placut, mi-a placut destul de mult. Bine, e putin diferit de celelante, adica nu arata mufe, arata peisaje si masina cum se curbeaza pe drumuri de munte, personajele vorbesc, si vorbesc chestii marunte, da’ ce dracu’ ar putea sa vorbeasca doi oameni in padure?
Unu’ dintre flacai fumeaza binisor marihuana, si astia intr-un mod simpatic sant toti lafel, daca cunosti un dependent de iarba ii cunosti pe toti. Oricine daca fumeaza destul de mult o sa aibe o teorie despre univers, viata, divin si celelante pe care nu pot sa ti-o explice pentru ca dupa ce se trezesc nu prea mai are sens nici pentru ei, da' incearca totusi… d-aia banuiesc ca fac si conventiile alea in padure pe muzica psy-goa, se sparg, au revelatii si musai le impartasesc.

OJ iti arata printre altele si tensiunea aia dintre doi prieteni care nu s-au mai vazut demult care usor-de-a lungu’ filmului se calmeaza si se ajunge exact unde banuiesc ca ramasese, prietenii raman prieteni si dup-aia se-ntorc la ale lor. Bun si foarte bun daca ai rabdare.

vineri, 26 noiembrie 2010

Dubla 3 (CCVII) Strigoi

Strigoi e un film englezesc regizat de-o englezoaica sau ceva… in primele 20-30 de minute, sa zic asa, de vizionare nu mi-au trecut prin cap decat doo cuvinte care se repetau intr-una: ce cacat? asa, cam din minut in minut… ce cacat?
Filmu’ nu e neaparat frichii, doar ca are un aer de film romanesc fara romanesc (referire clara la fata de la cramele Balcic care avea vin de struguri fara struguri) adica nu stiu cum sa zic, pare romanesc ca e jucat de romani, da’ se vorbeste-n engleza, se mai arunca un cuvant sau o fraza intr-o romana curata, lipseste buba aia din filmele romanesti si intervine bomboana din alea englezesti pentru ca-mi pare ca Strigoi are destul de mult Hot Fuzz in el. Bun si foarte bun daca stii cum sa-l iei!

marți, 23 noiembrie 2010

Evolutions - DMZ (X)

Demeze continuă în forma obişnuită. De ce? Pentru că poate.
Sun inaf, 28DL.

duminică, 21 noiembrie 2010

Doo pese (CLVIII)

Burnt Friedman cu Barbara Panther - Machine In The Ghost Natural Self - Ghost in the Machine
Am incercat sa ma documentez vizavi de Ghost in the Machine, da' n-am gasit decat un text care folosea mult prea des cuvintele: dual, concept filosofic, speculativ, doctrina... si m-am razgandit.

Dubla 3 (CCVI) Kynodontas

Kynodontas (Dogtooth) e un film destul de frichii, defapt ce ma cac pe mine? e ciudat rau, e atat de ciudat ca mi se-nfundasera urechile la un momendat… si mi se-nchideau ochii, lacrimam si parca nu-mi ajungea aeru’.
Pana pe la jumatate am avut impresia ca e un film sud-american, dintr-o tara d-asta unde se parleste o portugheja stalcita rau da’ se pare ca era grecesc si se vorbea in greceste, e greaca o portugheza obosita? ma intreb, e portugheza o greaca mai curata? ma intreb iar. N-au nici o legatura? Dracu stie, sau poate vreun etimolog ceva…
Kynodontas ne prezinta in termeni arţii-farţii acceptabili povestea unor copii, 3 frati mai exact, care-s controlati/protejati de parinti la nivelu’ 20. Pentru necunoscatori, nivelul 20 al controlului parental e harcor, acolo nu-ti lasi copii sa iasa din curte, defapt ii izolezi complet de exterior, ii inveti sa se apere de chestii pe care le inventezi, le bulversezi vocabularu' si cate si mai cate.
Totu’ se poate intrepreta in doo feluri ceea ce banuiesc ca e bine, ca un experiment sau ca o exagerare ca sa se impuna un punct de vedere... da’ daca reusesti sa te uiti la el ca la o comedie... ei, atunci ai lovit geacpotu’... bine, nici asa nu-i o experienta prea placuta, e doar interesanta.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Dubla 3 (CCV) Gegen die Wand

Aveam chef aseara sa vad un film romanesc bun, da’ cum asa ceva nu prea exista, am vazut unu’ nemtesc cu turci care defapt cred ca-i turcesc si se petrece in mare parte la nemti… Gegen die Wand, acest un fel de Buletin de Bucuresti, da’ nu cu romani in Romania ci cu turci in Germania. Head-On (Cu capul înainte – multumesc IMDB) e un film bun in care joaca un fel de Nick Cave turc, putin mai ravasit, daca e posibil asa ceva si o turcoaica cu un cur extraordinar... o combinatie destul de tare zic eu.
Filmu’ ridica o gramada de chestii, nu stiu ezact cum sa zic, da’ ideea principala care m-a lovit imi pare ca e aceasta: e plina lumea de ţărani care nu te lasa sa te distrezi… dup-aia mai sant si altele, ca dragostea care-nvinge tot inafara de unele chestii ca banii si trecerea timpului, motivul omului care tot la izvor ajunge daca decide sa faca aceasta, desigur si altele lafel de birbitrare gen: totu-i negru inafara de cealalta jumatate care-i alba, daca vrei sa privesti asa lucrurile… Birbitrar e un cuvant de moment, nu-l cauta in DEX.
Dubla demaijos am pus-o din cauza ca asa fac si eu ardeii umpluti , cu cateva exceptii desigur pe care n-o sa le enumar aici pentru ca nu-s muiere.

miercuri, 17 noiembrie 2010

O pesa (CLVII)

Toată lumea face greşeli. Şi Pisici şi Zombie mai face dincândîncând. Pentru greşelile mele am dat întotdeauna vina pe boogie.

marți, 16 noiembrie 2010

Dubla 3 (CCIV) The Naked Prey

The Naked Prey abordeaza clasicul subiect al vanatorului care devine vanat in principal, si-n secundar motivul vanatorii de oameni de catre oameni, un motiv foarte apreciat de Van Damme si Mel Gibson, filmu' fiind in mare parte o versiune din ‘66 a celei de-a dooa jumatati de la Apocalypto... da' are si parti in a dooa jumatate care aduc cu prima jumatate din treaba respectiva si invers. Un minimalist decent.

duminică, 14 noiembrie 2010

Dubla 3 (CCIII) Appaloosa

N-am mai văzut un western de nu ştiu când. Stai, ştiu. De atunci. Da ăla nu prea era western, era mai mult aşa, un film după un comic. Deeee.... atunci. La fel ca TAoJJbtCRF, Appaloosa e un film ciudăţel. Bunicel dar ciudăţel. Ciudăţel în sensul că te aşteptai la altceva, adică la ceva acţiune, mai puţin caracterizare a personajelor, mai puţin gheişorisme gen Brokeback Mountain, mai multe îmuşcături, indieni, crotali, vite, chestii de western. Ed Harris şi Vigo Nuştiucum Aragorn parcă-s scoşi din cutie amândoi, mai ales primul, care-i şi director. Aflu mai nou despre al doilea că-i danezo-american (imagine that) şi-i mare poet, fotograf, muzician şi pictor, adică genul de artist/actor băşinos. Ia uite, are 14 albume scoase. Cine dracu le cumpără?
Surprinzător pentru mine, în film joacă şi Jeremy Irons, un actor pe care-l apreciez de obicei, dar aici îşi cam dă în petec, şi Renee Zellweger, mai buhăită ca niciodată, în schimb are un rol foarte bun, am rămas oarecum perplex. Apropo, Lance Henriksen dă impresia că n-a sărit niciun western de la Maverick încoace.
De văzut când ai chef de mini-drame interioare, de personaje voit complexe sau de un film bunicel.

vineri, 12 noiembrie 2010

Dubla 3 (CCII) Somers Town

Daca tot i-am abordat pe engleji, hai sa vi-l prezint Shane Meadows, unul dintre regizorii mei preferati, in primul rand pentru Dead Man's Shoes, care dupa umila mea parere e o capodopera si-n al doilea pentru celelante: This Is England, A Room for Romeo Brass si Somers Town… toate, filme bune, simple si la obiect.
Shane Meadows stie si sa-si aleaga actorii si se foloseste destul de des de Paddy Considine care rupe sufa cand i se da un rol serios si de Thomas Turgoose care-mi pare un actor desavarsit pentru varsta lui.
Aici mai jos e o dubla din Somers Town, un film de 71 de minute caruia nu-i lipseste nimic, o adevarata placere intr-o perioada a filmelor de doo ore jumate si a regizorilor care se iubesc atat de mult incat ar pune tot materialu’ filmat, fara sa taie nimic, dand nastere unor monstri puturosi de 16 ore daca ar incapea pe DVD.

joi, 11 noiembrie 2010

Dubla 3 (CCI) The IT Crowd

Ti-a placut Officeu’ da’ ti s-a parut cateodata prea american? Te-ai uitat si la ala britişesc da’ ti s-a parut prea englezesc? Am inceput asa doar pentru ca suna a reclama sau ceva... ala englezesc e bun si ala american se strica abia la sezonu’ 6… da’ nu stiu de ce vorbesc de The Office, poate pentru ca The IT Crowd (Gaşca de la IT, de acum o sa dau si traducerea romaneasca de la IMDB) in mare parte se petrece si el tot intr-un birou. Bun.
Hello, IT. Have you tried turning it off and on again?

miercuri, 10 noiembrie 2010

Nicio pesa (CLVI)

Take That sunt băeţii ăia care rupeau inimi prin 90 şi hazardu face că aveau şi nişte pese pese. Ei bine, TT s-au reunit în formula completă, adică cu grăsunu de Robbie şi au scos mizeria asta de mai sus. Asculţi pesă dupe pesă dupe pesă şi tot ţi se pare că seamănă cu ceva, şi ghici ce, chiar seamănă dar nu ştii cu ce. De la E-Type până la electro-turd-ul lui Robbie, Progress e o adunătură de melo fără cap şi coadă şi Pisi zice că seamănă cu Muse, ajuns aici mă felicit că nu ştiu cine-i Muse şi nici nu vreau să aflu dacă TT cântă ca ei.
Ce urmează? E-17 cu alură de Mos Def? BSB ca Pulp? Doar Ăl de sus ştie. Şi El e ocupat cu altele momentan. Cum ar fi Keeping up with the Kardashians.

Bine că mi-am adus aminte. Cine îmi zice cu cine seamănă începutul de la Kids are o bere de la mine.

marți, 9 noiembrie 2010

Dubla 3 (CC) The Hitch Hikers Guide to the Galaxy (1981)

Ca tot veni vorba de miniserii engleje, Tusat se uita acum la The Hitchhikers Guide to the Galaxy, o miniserie BBC din ’81 dupa care Garth Jennings (de care-mi place pentru ca Son of Ranbow) a facut si un lung-metraj in 2005 caruia nu stiu exact ce-i lipsea da’ sigur ii lipsea ceva.
Ca la mai toate serialele engleje primu’ episod e okeish, al doilea e bun, al treilea e foarte bun, la al patrulea devii pasionat si la 6 se termina… ceea ce nu e deloc rau, dupa cum spunea si colegul meu Axl… mai bine exact cat trebuie decat prea mult.
THGTTG are tot ce-mi trebuie, recuzita de SF a la ’80, machiaj de serial european, o ura nejustificata pentru ceasurile digitale si desigur… in episodu’ 4 ne da raspunsul sensului vietii, universului si toate cele, raspunsu’ la marea intrebare ce sa mai.
Fiind un clasic, iti arunca-n fata si mici revelatii ca paranoid android de exemplu, titlul melodiei plangaciosilor alora de la Radiohead fiind inspirat de robotul paranoic din THGTTG , THGTTG care pe langa faptu’ ca pana si abrevierea e destul de lunga, imi pare si ca e o mare influenta pentru Futurama, sau daca nu, au cam acelasi gen de umor, asa… usor stiintific si destul de inteligent. Foarte bun.

duminică, 7 noiembrie 2010

Dubla 3 (CXCIX) Dead Set

În capul meu filmele cu zombie se împart în doo. Ălea făcute de regizori mediocri care vor să transmită un mesaj şi ălea făcute de regizori mediocri după un joc sau ceva de genul ăsta. Ălea din a dooa categorie nu prea mă fezandează în sensul că da, mă uit la ele dar doar aşa, de distracţie. Cu ălea din prima se schimbă niţel treaba.
Începând cu NotLD, unde Romero transmite cică nişte mesaje politice, rasiale, şamd, pe care personal nu le-am prins şi nici n-am simţit mare nevoie să le prind, exploiturile cu zombie încep să-ţi bage pe gât mesaje cu doar un strop mai complicate decât nu e bine să faci rău din filmele lui Stallone. Avem nu e bine să te joci cu radio-activitatea, nu e bine să te joci cu bacterio-biologia, etâcî, pe parcurs mesajul fiind înlocuit de acţiune, adică zombie halind oameni, oameni întorcându-se împotriva oamenilor pentru a scăpa de zombie, oameni care-şi împuşcă the loved ones deveniţi zombie, şi-aici fac o paranteză, întotdeauna îi împuşcă, nu ştiu cum se face dar de fiecare dată când se transformă tasu, soţia, iubita, ăla/aia are la îndemână o armă de foc, rar sau deloc vezi o tânără mamă căsăpindu-şi fetiţa blondă devenită zombie cu un briceag elveţian, şi-i păcat că e aşa. Se arată fetiţa blondă mârâind, se arată mama plângând, se arată arma ridicându-se şi tremurând, iar fetiţa blondă, iar mama plângând, arma tremurând, FOC!, camera se plimbă de pe picioarele fetiţei blonde pe un perete oarecare, muzică tristă, ecran negru, scena următoare.
Dead Set e un fel de capodoperă. O miniserie făcută de engleji şi, cum face de obicei englezul, se opreşte la timp. Nu-s spoiler de genul meu aşa că n-o să dau în vileag mesajul, care-i genial. Nu se încadrează în categoria nu e bine să şi nici nu-şi alege raze de acţiune mondiale, rămâne, decent şi cuminte, în Anglia.

vineri, 5 noiembrie 2010

O pesa (CLV)

Nu-s mare fan blues, pentru mine blues-ul a rămas necondiţionat legat de ziua de naştere a unei Olărese din clasa a opta în care am dansat nişte slow-uri cu nuştiucine şi ni se lipiseră pulpele şi piepturile şi am băut un cocktail cu de toate, inclusiv castraveţi. Dar când faci, in trei nopţi, doo de mers cu trenul (dus întors şi retur) şi n-ai cu tine decât un mp3 player cu flăcăul de mai sus începi să apreciezi lucrurile mai fine din viaţă.
Chris Thomas King - Hard Time Killing Floor Blues

miercuri, 3 noiembrie 2010

Dubla 3 (CXCVIII) Margot at the Wedding

Si inc-o “comedie”, Margot at the Wedding care are un personaj extraordinar, mai exact Margot (Nicole Kidman care mie mi se pare o bunaciune desi n-o suportam in tinerete… in tineretea ei…). Margot imi pare unu’ dintre cele mai reale personaje evar, ma uitam la ea si totul imi era cunoscut, zic, cine dracu-i asta?…pana cand sor-sa o acuza de Borderline Personality Disorder si bum… Ioana, cum a putut sa-mi scape. Bun.
Ioana, nu te supara, tu ai doar putin BPD.

Dubla 3 (CXCVII) Welcome to the Dollhouse

Si o comedie neagra care exceleaza la amandoo, si la comedie si la negru… Welcome to the Dollhouse. Foarte bun.

marți, 2 noiembrie 2010

Nu e doo ca Imedebeu'

Cine ma stie, stie ca This is Spinal Tap e intr-un fel filmu' meu preferat... si am intrat eu pe IMDB ca sa-i dau un 10, pentru ca de, il merita... si am descoperit ca imedebeu are simtu' umorului... reitingurile merg pana la 10 din 11, referire clara la scena de mai jos.

Dubla 3 (CXCVI) The Savages

Marţea pe la pranz imi place sa vad un film simplu, fara aere de super productie da’ nici cu basini de independent underground, cu personaje care nu-s genii, super-eroi sau macar oameni interesanti, un film simplu si la obiect ca You can count on me sau The Squid and the Whale... The Savages. Bun.
We don't have to go after him Wendy; we're not in a Sam Shepard play.

luni, 1 noiembrie 2010

O pesa (CLIV)

Că tot ziceam de asta, vin cu un original decent, un cover calumea şi-un cover aşaşiaşa.

Massive Attack - Teardrop

Jose Gonzalez - Teardrop

Newton Faulkner - Teardrop

Dubla 3 (CXCV) Cat Women of the Moon

Cat Women of the Moon ne spune cateva chestii foarte interesante despre bazele stiintei si despre scopul cercetarii si al expeditiilor interstelare… desi poate nu stie asta, absolut orice explorator cauta defapt super bunaciuni exotice si usurele care sa se frece lasciv de ei in timp ce le arata cu degetu’ cea mai apropiata mina de aur… Pa iubito, ma duc in juru’ lumii sa cercetez pietricele, sa descopar noi specii de gandacei si soparle, mhm…