Acum nu ştiu cum să zic, eu am mai zis că nu prea stiu ce sa zic de filmele iranience, defapt am zis ca-s simple si la obiect, majoritatea fac o treabă interesanta in a-ti arunca pe ecran treburi sensibile ca paduri si copii fara sa devină pretenţioase sau sentimentale, adica-ti dau sentimentu ala de puritate si chestii fara sa fie, scuza-mi engleza, sappy sau corny. Defapt copiii nu-s sensibili, nu stiu la ce ma gandeam, sant niste animale proaste, copiii-s o afacere dubioasa destul de riscantă ca nu ştii dacă-ţi scoţi investiţia cu ei, adica iţi toacă nervii si timpu, banii si in general tot ce inseamna TU si nu poti sa bagi mâna-n foc ca peste 50-60 de ani o sa-ţi schimbe la randu lor pempărsu… dacă ajungi sa trăiesti pana la 80-90 de ani that is, media mea de viaţa e clar mai mică. Si dacă nu mă-ntreţin după 50 de ani si nu-mi dau cu paiu când ma loveste semipareza ce sens are? Să-i faci pentru sentimentu ala de căldură pe care ti-l dau in interior vreo 2-3 luni pana îi trimiţi la mă-ta? Nu prea cred. Dar mă abat de la subiect, asta si pentru că dupa câte am mai zis nu prea ştiu ce sa zic despre iranience… sant simple si la obiect, desigur… chiar si alea proaste-s simple si la obiect. Da să nu vorbim de alea proaste, sa vorbim de alea bune, avem aici mai jos doo dintre ele: Children of Heaven, despre un flăcău care-i pierde pantofiorii lu’ sor-sa cand se intoarce cu ei de la cizmar si trebuie sa-i puna pe ai lui la bătaie ca să nu afle tata… destul de tare, mai ales daca ştii cu e sa ai o sora mai mica care te iubeste ca proasta si poţi sa faci ce vrei din ea, te identifici asa puţin cu puştiulică. O poveste foarte tare despre dragoste fraternă si nu numai… bine, dragostea fraternă la varsta aia e cam ciudata, e mai mult un fel de altceva, că e doar “ba, doar eu o bat si-o torturez psihologic pe sora-mea, daca mai vrea cineva sa faca asta o sa-i rup capu”. Asta nu e chiar dragoste zic eu, aduce mai mult cu relaţia dintre un peşte si-o curvă, da’ comparatia-i cam ciudata si o sa trec incet la celălant film, The Color of Paradise care-i tot despre un copil, un copil orb de data asta care e jucat de un copil orb si despre relatia lui cu ta-su si cu bunica-sa. Amandoo-s foarte bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu