Mărturisile de mai jos ale lui Tuşat mă fac şi pe mine să mă dau niţel în stambă, de ce nu, şi ce-o fi aia stambă? Recent am schimbat locul de tras la jug, lucrez în oraşul de reşedinţă acum, şi dacă veţi face un pic de săpătură veţi descoperi că oraşu ăla e Mangalia. Merg pe jos să fac mişcare, juma de oră dimineaţa, la dus, juma de oră la prânz, la întors, şi ascult muzică în căşti (Sheryl Crow, James Blunt and motherfuckin Ace of Base) şi-mi imaginez că-s erou sau ceva, că am o insulă, că-l omor pe Becali şi scap nepedepsit, trece timpul mai repede. Şi în fiecare dimineaţă când ies din casă trec pe lângă oamenii care se duc la şantier şi mă întreb cum o fi să munceşti cu adevărat. Azi dimineaţă spre exemplu era să dea o ambulanţă peste mine chiar când am ieşit din scară şi-au râs ciorile alea care vând ţigări la colţ. Am vrut să le zic ceva da apoi m-am gândit că e o idee proastă să intru voluntar în gura ciorilor, o idee la fel de proastă ca atunci când nu faci parte din vechea nobilime polonă sau ceva dar insişti totuşi să-ţi botezi copilul Gustav. Pe ai mei îi va chema Vladimir şi Sofia, Pisi dixit şi eu am aprobat.
Apoi, mi-am creat, voluntar sau nu, o imagine de băiat bun, în sensul în care vorbesc babele despre cineva, cine, Axl?, daaaa, e un băiat tare bun, dar ce băiat bun este. Vă anunţ că nu mai sunt băiat bun, sunt un băiat rău, un băiat chiar foarte, foarte rău, şi primul pas în direcţia asta a fost ca de sfintele sărbători pascale să trimit doar un singur sms fie ca lumina. Mai bine aşa, decât să fiu genul de persoană care ar folosi în mod firesc exclamaţia "neckerman!" atunci când o impresionează ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu