Dubla 3 (CCLXXXII) Quadrophenia, spoiler included

Şi acum, niţică subcultură. Pe la 1960 în Anglia nu se întâmpla mare lucru semnificativ pentru subiectul discuţiei aşa că tineretul hipster se împărţea în doo. The Mods vs. The Rockers, doo grupuri în etern conflict, se băteau pe unde se prindeau.

Mods-ii ascultau pop-pop-pop music, nigger soul, ska jamaican, beat britişesc (The Who, The Yardbirds, The Small Faces), de unde şi denumirea de mods, care vine de la modernist.
Călăreau scutere italieneşti şi şi le tunau cu multe faruri şi oglinzi, băgau amfetamine în cluburi de noapte şi se îmbrăcau curăţel şi fancy, la costum, cravată, vestuţă, pantofiori, cu eterna kaki-rain-coat pe deasupra. Cică mods-ii au fost prima generaţie de adolescenţi englezi care n-a fost obligată să contribuie la finanţele familiei proprii aşa că îşi cheltuia salariul (after school jobs) pe fashion şi altele şi lucrul ăsta mă înduioşează oarecum deoarece eu n-am ştiut că am alocaţie de la stat decât atunci când n-am mai avut. Gagicili mods se îmbrăcau androgin-style, la pantalon, cămaşă şi frizură scurtă şi erau privite ca şi cum, şi chiar aveau un statut emancipat, diferit de statutul feminin în alte sub-culturi ale timpului. Ca să reziste toată noaptea în cluburile dansante mods-ii foloseau o combinaţie de amfetamine cu barbiturice numită purple-heart (Drynamil), chestie încă legală în Anglia la vremea respectivă, şi mods-ii o luau nu ca să fie high ci ca să rămână alerţi şi proaspeţi. Fumatul de canabis sau consumul excesiv de alcool nu sunt asociate cu mişcarea mods, fiind dispreţuite nu consumul în sine ci efectele consumului lor. Să zicem, amfetaminele au fost pentru mods ceea ce LSD-ul şi earba au fost pentru hippies.

Din mods au derivat skin-heads-ii.

Rocker-ii sau Leather Boys reprezintă o subcultură mai veche decât ăi de mai sus, apărând în Anglia prin anii 50.

Până post WW2 să ai şi să călăreşti o motocicletă în Anglia însemna ceva, adică aveai o prestanţă, o poziţie în societatea britişească, un băţ în cur, nu erai un neica nimeni cum ar veni, erai bogat şi la modă. După 1950 când s-au ieftinit mai toate clasa de mijloc a avut mijloacele şi voinţa să-şi cumpere motociclete deoarece erau un mijloc de transport ieftin şi uşor de întreţinut aşa că motorul devine apanajul săracilor. Subcultura rocker-ilor apare sub influenţa mai multor factori pe care am bunul simţ să-i înşirui mai jos. Prosperitatea generală a clasei de mijloc în 50's Anglia, apariţia creditelor bancare pentru tineri, influenţa culturii americane, construierea şoselelor de centură în jurul majorităţii oraşelor englezeşti, dezvoltarea cafenelelor sau bistrourilor de pe marginea drumurilor, a popaselor cum ar veni.

Rocker-ii imitau aspectul american grease şi se identificau cu personajul lui Brando din The Wild One (pe care sincer nu l-am văzut dar o să încerc). Ascultau rock-n-roll alb american făcut de Elvis, Gene Vincent, Eddie Cochran, Chuck Bery. O ardeau primprejurul popasurilor, afişând un romantism nomadic, un aspect violent şi o stare generală de anti-autoritate de orice fel. Transportul era asigurat de motoare standard, tunate să pară de curse, folosite mai mult decât ca un mijloc de transport ci ca un mijloc de intimidare masculină alpha male stuff. Iniţial rocker-ii nu prea ştiau cu ce se mănâncă consumul de droguri majoritatea fiind împotriva lui.

Subcultura rocker-ilor ajunge să influenţeze până şi Beatles-ii sau alte trupe punk-rock şi, a făcut ce-a făcut de a supravieţuit până în zilele noastre.

Inevitabil, aceste subculturi contemporane au intrat în conflict. Mods-ii erau efeminaţi, snobi, aroganţi, rocker-ii erau proşti, murdari şi neciopliţi, bine, asta spuneau ei unii despre alţii, şi cum se întâlneau cum se luau la bătaie, provocând mai multe revolte sociale în oraşe costiere precum Margate, Brighton, Clacton, chiar şi Bournemouth, obligând Parlamentul să abroge legi mai dure în privinţa huliganismului. Toată şmecheria a fost umflată de presă, apărând chiar interviuri trucate cu rocker-i sau mods-i imaginari, până la proporţii anecdotice, fiind reală întâmplarea că după o întâlnire nesoldată cu bătaie între doo grupuri de mods şi rockeri titlul de jumătate de pagină a unui ziar a fost VIOLENŢĂ! deşi articolul în sine spunea clar că n-a fost nicio violenţă.

Filmul în mare nu-i rău. Se aşează domol pe drumeagul urmat recent de PZ, ăla al violenţei, şi dacă n-ar fi un pic cam lung ar fi chiar bun. Se cam abuzează de muzică, da, ne-am prins, vă plăcea brit-pop-u ăla sau ce mama dracu cânta The Who, şi-are multe duble cu melodii întregi în care personaju principal se plimbă sau se uită la mare sau acţionează conform versurilor melodiei şi asta n-ar fi rău dacă nu s-ar lungi prea mult. Joacă şi Sting şi-o face execrabil în schimb restul joacă decent. N-avem răi şi buni, albi şi negri, avem oameni normali, aşa cum sunt de obicei oamenii. Filmări frumoase, decente, dublele aeriene de la sfârşit sunt chiar calumea.

Urmează SPOILER.

Finalu-i ciudăţel în sensul că nu mi-am dat seama dacă ăla chiar s-a aruncat de pe stâncă sau a aruncat numai scuteru, si dacă-i vorba de sinucidere atunci confuzia mea se datorează mijloacelor tehnice din vremea aia. Ăsta până la urmă nu-i spoiler, cine dracu s-ar uita la Quadrophenia?