Ma, eu ca baiat crescut in niste conditii mai modeste, am invatat de mic sa nu-mi doresc prea multe chestii, si chiar nu mi-am dorit multe inafara de piticu’ meu personal care sa-mi aduca un pahar cu apa si care sa se pişe noaptea-n locu’ meu… decat poate doo chestii, doo chestii am vrut intotdeauna si n-am avut niciodata, o bicicleta si un backing vocal de 3 păsă care sa ma sustina-n tot ce zic. Vreau si eu o bere si-o vodka mica fara gheata… Daaa, asta vreaaaa, shoop-shoop-shoobidubap… Ma duc sa fac un duş… Spliş-splaş uuuu yeeee. Pisi, poti sa vii putin pana-n dormitor… Uuu you gonna get it, who’s gonna get it ? Youuu.Bine, bicicleta nu mi-as mai cumpara acum pentru ca m-am obisnuit s-o vreau atat de mult incat e mai bine sa las treaba asa cum e, adica mi-am dorit-o atat de mult incat nici nu-mi dau seama ca n-o mai vreau.
In urma cu ceva vreme, 10 ani sa zic, am vazut o bucata scurta din The Commitments la VH1 cred si m-am indragostit de blonda aia din mijloc, acum nu-mi mai place asa de mult.
TC e un film simplu si la obiect despre un flacau din Dublin care isi face o formatie recrutand talente din randu’ muncitorilor in fabrici si vanzatoarelor de la chioscuri, un flacau care vrea sa aduca soulu’ back to the working class. Muzica foarte buna si aparitii interesante legate de muzica irlandeza, se fac mistouri de U2, apar Corristele (filmu asta le-a lansat) in roluri mici, puştiu de pe coverurile Boy si War de la U2 are o aparitie scurteanu…
Un comentariu:
Nu ştiu de ce întotdeauna mi-am dorit un tigru şi-un leu împăiaţi în mijlocul sufrageriei.
Trimiteți un comentariu