sâmbătă, 30 aprilie 2011

Dubla 3 (CCCXXVI) Essential Killing

Asa… mie-mi place Vincent Gallo, nu stiu exact de ce, cred ca doar din cauza de Buffalo 66 ca altceva memorabil n-a facut, poate doar aparitia aia scurteanu din 99 Problems a lu JayZ, mda, ala-i un clip destul de tare. In rest Gallo aprare in niste filme, nu stiu cum sa zic, destul de proaste si eu zic ca-i pacat, ca are mufa interesanta si nu-i actor prost.
Essential Killing nu face exceptie, desigur. EK are o idee interesanta, un “om”, nu se stie exact ce-i cu el, sa zicem ca-i taliban, e prins de americani, scapa si incerca sa supravietuiasca printr-un peisaj de iarna poloneza.
E un cliseu care apare in majoritatea filmelor cu muribunzi prin padure sau desert de care m-am cam saturat, pac lesina omu si vine in filmele americane indianu, il tareste-n cort unde ii canta si umple de pene drumul spre insanatosire, in altele mai europene eroii-s salvati de o femeie care traieste singura-n munti, o femeie careia cand ii bat la usa autoritatile nu-l da-n vileag pe proscris, de ce ar face-o? Bine, EK asta are toate cliseele din filmele cu fugitivi, alunecatu’ pe zapada sau iarba intr-un lac, smecheria cu legatul unei bucati de imbracaminte de un animal care fuge in directia celanta ca sa bulverseze ogarii si cate si mai cate, da’ poate chestiile astea chiar se intampla de absolut fiecare data cand cineva e urmarit de altcineva, n-am de unde sa stiu.
Mai e si bucata asta total gratuita cu niste waterboarding, asa, ca-i la moda.

miercuri, 27 aprilie 2011

O pesa (CXCIV)

Sant unii flacai care cand pun mana p-o ghitara rup şpangheaua-n 14, Jack White e clar unu’ dintre ei, JW asta a facut niste extraordinaritati ca The Raconteurs si The White Stripes… dup-aia s-a suparat si a comis The Dead Weather, o chestie care aduna hardcoreli ca tipa aia de la The Kills, Alison Mosshart, Dean Fertita de la Queens of the Stone Ages si Jack Lawrence de la The Greenhornes. Ce poa’ sa iasa din asta?

Nu e doo oo, este doo coae.

Mărturisile de mai jos ale lui Tuşat mă fac şi pe mine să mă dau niţel în stambă, de ce nu, şi ce-o fi aia stambă? Recent am schimbat locul de tras la jug, lucrez în oraşul de reşedinţă acum, şi dacă veţi face un pic de săpătură veţi descoperi că oraşu ăla e Mangalia. Merg pe jos să fac mişcare, juma de oră dimineaţa, la dus, juma de oră la prânz, la întors, şi ascult muzică în căşti (Sheryl Crow, James Blunt and motherfuckin Ace of Base) şi-mi imaginez că-s erou sau ceva, că am o insulă, că-l omor pe Becali şi scap nepedepsit, trece timpul mai repede. Şi în fiecare dimineaţă când ies din casă trec pe lângă oamenii care se duc la şantier şi mă întreb cum o fi să munceşti cu adevărat. Azi dimineaţă spre exemplu era să dea o ambulanţă peste mine chiar când am ieşit din scară şi-au râs ciorile alea care vând ţigări la colţ.

Am vrut să le zic ceva da apoi m-am gândit că e o idee proastă să intru voluntar în gura ciorilor, o idee la fel de proastă ca atunci când nu faci parte din vechea nobilime polonă sau ceva dar insişti totuşi să-ţi botezi copilul Gustav. Pe ai mei îi va chema Vladimir şi Sofia, Pisi dixit şi eu am aprobat.

Apoi, mi-am creat, voluntar sau nu, o imagine de băiat bun, în sensul în care vorbesc babele despre cineva, cine, Axl?, daaaa, e un băiat tare bun, dar ce băiat bun este. Vă anunţ că nu mai sunt băiat bun, sunt un băiat rău, un băiat chiar foarte, foarte rău, şi primul pas în direcţia asta a fost ca de sfintele sărbători pascale să trimit doar un singur sms fie ca lumina. Mai bine aşa, decât să fiu genul de persoană care ar folosi în mod firesc exclamaţia "neckerman!" atunci când o impresionează ceva.

O pesa (CXCIII) La pahar

Tusat tine mortis sa-si faca publice radacinile de dobrogean, sa aduca un fel de omagiu, give something back cum ar zice americanu’. Desi Tusat a fost conceput pe malu’ marii, campia si malu’ Dunarii au jucat un mare rol in existenta lui.
Simion Stanciu - Breaza de la Cernavoda

Nu e doo ca nu e doo

Eu mai beau dincanincand… si pe la al 3-lea pahar ma apuca asa o chestie de-mi vine sa fac ceva, ca am impresia ca stau degeaba, ca trece viata pe langa mine, da-s deja putin abtiguit si nu prea poti sa faci multe in starea aia, de desenat nu se pune problema ca eu am un stil mai perfectionist cand vine vorba de asta, milimetric, si nu iese cand focalizezi greu. Deobicei o partida scurta de sexeanu ma rezolva, da’ nu e intotdeauna la-ndemana, ce sa fac? Nu stiu, despre asta si vorbeam. De cele mai multe ori imi vine sa blogaresc, da-s asa putine bloguri pe care le urmaresc (zombierama, oitzarisme, pitici gratis si ce pune Raiden pe Rezistenta Urbana) ca devine trist destul de repede… si atunci imi zic ca trebuie sa postez eu chestii ca sa salvez blogosfera de chestii creştine, animale haioase, poezie, nou nascuti sau haine vintage, da’ n-am ce, ce dracu sa postez? Uite aici o treaba.Da’ de cele mai multe ori ma resemnez, scot totu’ din priza, umplu paharu si-l scot pe terasa unde o ard ca David Puddy din Seinfeld, uite inca o chestie.Uite si niste chestii din colectia mea de vorbe de duh intitulata “Beat-treaz-mahmur”
Toata lumea zice de hodorogii morti ca le placea bautura si femeia… poate tocmai d-aia. (beat)
Moda anilor ’80 a aparut cu mult inaintea timpului ei, atat de mult incat timpul ei n-ar fi trebuit sa vina niciodata.(treaz)
Femeia-i ca un bibelou de portelan, trebuie sa iei praful de pe ea odata pe saptamana. (mahmur)

O pesa (CXCII)

Am bucata asta din Cinderella (1950-niste vizionari) si ma bucur ca prostu de fiecare data cand dau de ea p-aici prin lectop, m-am gandit s-o impartasesc. Si cum noi n-avem categorie de uite o poza, tre sa pun si-o pesa.

marți, 26 aprilie 2011

Dubla 3 (CCCXXV) Anche libero va bene

Asa… un film italian,un fel de drama, bine facut, bine jucat, buna italianca mama, flacau’ ala mic rupe materialu pe acting sau cum se zice, si ma gandeam ca pana acum doo-3 luni nu vazusem mai nici un copil care sa joace cat de cat convingator, e in astea doo-3 luni cred c-am vazut vreo 3 gravi, ciudat. Bun, il recomand.
Ca o nota fara legatura, ma gandeam zilele astea la cat de superior e omu, asa in general, se pisa pe orice specie de orice la orice, mai putin la nasteri, nasterile-s cam frichii la oameni, ar trebui sa fie mai simple zic eu, fara atatea complicatii. Si de la nasteri am sarit la captivitate, care-i problema lu’ panda? De ce nu pote sa se reproduca daca are niste gratii in fata? Si asta-i o problema generala a dobitoacelor, de ce? Nu stiu. La noi e exact invers, arunca doo femei intr-o puscarie de barbati, o sa fie atata reproducere ca nici macar “nume de persoana publica promiscua” n-ar vrea sa aibe parte de asa ceva. Nu stau prea bine la capitolu’ monden.

Dubla 3 (CCCXXIV) Sweet Sixteen

Ma, am vazut cateva filme bune si nu stiu ce sa zic despre ele inafara de aceasta, desigur. Si mi-am zis ca arata ciudat sa arunc acolo o dubla si sa zic “Asta-i un film bun dupa parerea mea, il recomand” e patetic, o fata de 14 ani poate sa faca asta, nu sa recomande un film bun, sa recomande un film care i-a placut ei si sa scrie sub el “Asta-i un film bun dupa parerea mea, il recomand”.
Sweet Sixteen e un britisesc tare despre un flacau scosian care face mizerii prin cartier cu scopuri oarecum nobile. Bun, il recomand.
Si ca sa para mai mult text, ca o nota fara legatura, ma gandeam la toti aia care zic ca femeile-s curve, toate, fara exceptie, sant multi, nu zice. Si-mi ziceam ca eu am cunoscut intim si chiar am trait in concubinaj cu destule femee dintre care absolut nici una n-a fost curva, ba dinpotriva, toate au fost fete chiar decente si detreaba. Si ma-ntreb, daca toate-s curve cum de dau eu numai peste fete de treaba? Nu fac ceva cum trebuie? Pana mi-am adus aminte de ca eu cred cu tarie in “cine se aseamana se aduna” sau varianta mea “cine se merita se gaseste”, deci toate femeele cu care am interactionat daca au fost curve n-au fost cu mult mai curve decat mine, ceea ce e ok, nu?

luni, 25 aprilie 2011

O pesa (CXCI)

Si un album extraordinar de la Metronomy,The English Riviera pe care-l recomand la mase, bine, nu chiar la mase. Si ca o nota fara legatura, in speranta ca poate o sa umplu spatiu' asta pana jos, acum cateva zile mi-a zis o fata "te cunosc de undeva", i-am zis "nu prea cred", ea a continuat "ba da, sigur te stiu de undeva", am zis "nu prea cred" si asa a ramas. Mi se-ntampla destul de des asta, alta fata (cred) mi-a zis "te stiu de undeva", am zis "e posibil". Alteori doar se uita la mine cu privirea aia "te stiu de undeva" si eu ma uit la ele cu "nu cred" sau cu preferata mea "e posibil da' nu stiu de unde".

Dubla 3 (CCCXXIII) Gummo

Un film cu rednecşi destul de tare, mai pe partea artsy asa...
Harmony Korine and his cameraman were frequently chased out of locations by angry fathers with shotguns, who suspected them of making child porn.

sâmbătă, 23 aprilie 2011

O pesa (CXC) ZZ plays John Carpenter

Zombie Zombie - Halloween Main Theme

Dubla 3 (CCCXXII) Philip Seymour Hoffman Special

Ca tot zici de Paul Giamatti asta, imi trece prin cap un alt actor care o arde cam pe acelasi stil si care per total are o filmografie mai bogata si-mi place nitelus mai mult, Philip Seymour Hoffman caruia o sa-i zic PSH ca sa fie mai scurt. PSH imi pare ca duce tristetea, mizeria si psihoza la un nivel ceva mai harcor… si vorba aia, are si mufa care sa-l sustina. O sa enumar intr-o anume ordine filmele mele preferate cu el, fara duble ca-s mai multe.
Primu’ care-mi vine-n minte e Happiness (1998), un preferat d-al meu unde joaca cu bunesa aia din Tuinpix. Sincer nu stiu de ce n-a aparut la Dubla, aveam impresia ca l-am pus.
Mai e Synecdoche, New York (2008), unu’ dintre cele mai complexe filme evar. Aici joaca cu o bunaciune mai necomerciala, aia din Being John Malkovich, Catherine Keener.
Before the Devil Knows You're Dead, o comedie neagra de prima mana, si se pare ca e cate o bunaciune cu el in fiecare treaba, aici e Marisa Tomei. Dubla e destul de tare.
The Savages, cu Laura Linney, o preferata de-a mea, nu stiu exact de ce.
Doubt, un film scurt si la obiect, foarte bine facut, devine ciudat… cu alta preferata de-a mea Amy Adams.
Si desigur are niste secundare strong in niste clasice ca Scent of a Woman, Boogie Nights (alta prefetara, Julianne Moore), 25th Hour, The Big Lebowski si hai sa zic si Magnolia.
A, desi pentru mine nu inseamna mai nimic asta, a luat si un oscar pentru liding in Capote care pe mine nu prea m-a atins, nu stiu de ce.

Nu stiu de ce si o preferata de-a mea se pare ca-s cuvintele zilei, sau na...

vineri, 22 aprilie 2011

Dubla 3 (CCCXXI) Paul Giamatti special

Oamenii de le Trilulilul au intrat în clubul ăla special, la grămadă cu politicienii şi jurnaliştii, adică-s toţi nişte curve. Va trebui evident să mă reprofilez, e a dooa reprofilare, de la fucking YouTube cu drepturile lor de autor la Trilu cu 500 de mega upload pe lună, unde să mă duc, ă? Şi durează ca dracu procesarea, dacă nu-s vip stau la coada vacii. Pun pariu că nu-mi procesează mie fişierele pentru că le procesează pe-ale celor doi membri vip pe care-i au, şi ăia din greşeală.


Bineînţeles, la dublele-astea cuvântul de ordine e nefericire.

Despre AS a mai vorbit Tuşat aici şi cine-s eu să-i dau cu tifla. Filmul nu-i rău. Nu-mi dau exact seama dacă nefericirea ăluia e genetică sau voită dar îmi place cum îl joacă Giamatti.


Sideways e unul dintre preferatele mele, deşi poate n-ar trebui. Doi inşi se duc să petreacă săptămâna dinaintea nunţii unuia în wine land. La fel, o nefericire aproape inexplicabilă care, combinată cu o superficialitate debordantă dă naştere (auzi la mine, dă naştere şi debordantă, în curând o să folosesc şi alte expresii mai nasoale) unui cuplu reuşit. De Giamatti îmi plăcea dinainte şi nu ştiu ce are Thomas Haden Church ăla da reuşeşte să-mi câştige simpatia. La fel, n-am nici cea mai mică idee cum să fac scrisu de mai sus normal, îl las albastru şi subliniat.




LitW e iar un preferat al meu, nu ştiu să explic exact de ce. Nefericirea ăluia e până la urmă justificată şi filmul e plin de chestii calumea, un absurd foarte fin acolo, un umor aruncat aşa, ca pe câmpie, nişte legături-conexiuni făcute cu cap, şi de ce nu, un joc actoricesc bunicel. Mai e şi gagica aia din The Village de care aproape mă îndrăgostisem când am văzut The Village.



Mulţumită Trilulilul las dublele fără duble până se rezolvă. Adică acum.

joi, 21 aprilie 2011

Nu e doo ca expunerea mediatică

P&Z nu se dezminte, apare în presă.


Băieţii de la Pisici şi Zombie au peste 30 de ani. Mă întâlnesc cu ei sus, la motoare. Unul e, celălalt întârzie.

Rep. Salut. Tu eşti?
Axl: Salut. Axl.
Rep. De ce Pisici şi Zombie?
Axl: A fost o toană, cred, adică nimic bătut în cuie.
Rep. Cum scrieţi amândoi?
Axl: Ca Ilf şi Petrov.
Rep. Şi cum vă cheamă de fapt?
Axl: Păi eu sunt Cătălin şi Tuşat e Vlad.
Rep. Aha, deci e Tuşat, cu "Ş".
Axl. Da.

Soseşte şi Vlad, cu 2 covrigi cu sare.
Tuşat: Covrigi?
Rep. Nu, merci. Am înţeles că aţi înfiinţat o asociaţie.
Tuşat: Îmi rezerv dreptul de a nu răspunde la această întrebare.
Axl: (râde) Da, Asociaţia Prietenii de Familie. Tuşat n-are nicio legătură, Asociaţia e înfiinţată de mine şi de prietena mea.
Tuşat: Mie nu prea îmi place să mă bag în chestii din astea legale, şi în plus sună şi a asociaţie de swingeri.
Axl: Dar nu e.
Tuşat: Nu, nu e.
Rep. Axl spune că scrieţi ca Ilf şi Petrov. Tu ce spui?
Tuşat: În primul rând că nu scriem ca Ilf şi Petrov şi în al doilea rând nu prea scriem, adică activitatea principală nu este scrisul.
Rep. Dar care este?
Axl: Păi, mai mult pierdem vremea.
Tuşat: Definitely.
Rep. Da, chiar, nu crezi că englezismele pe care le tot folosiţi sunt parazitare sau e doar o mulare pe cerinţele bloggingului modern?
Tuşat: Da.

---------------------

Fragment din interviul apărut în numărul din aprilie al revistei Mondo Magazin. Are şi poze. La toate punctele de presă.

O pesa (CLXXXIX) Lectia 4

"Nimănui nu-i place un om beat, decât poate dacă-i femeie." - Confucius
Treaba stă in felul urmator, te îmbeţi lejer adica nu sa te prăvălesti, cât să te doara putin capu', sa ajungi asa in stadiu ala de "ce buna-i blonda aia, da' ce sens are?" sau "as manca ceva da' mai bine dorm putin", dup-aia, mai pe dimineata, iei un sac de gheaţă, îl torni in veceu, te pişi pe ea, tragi apa si te duci acasa... trebuie sa existe un punct culminant, să nu simţi c-ai băut degeaba.

marți, 19 aprilie 2011

Dubla 3 (CCCXX) The Man Who Fell to Earth

Daca vrei sa faci un film cu un extraterestru umanoid pe Pamant prima alegere pentru fricălău trebuie sa fie Bowie, cine altcineva? Daca Bowie nu vrea sa se bage, faci o comedie romantica, ce sens are altfel? Da’ uite ca Bowie s-a bagat si astfel a iesit The Man Who Fell to Earth, un film prost da’ vazubil si un cult classic… c.c. e aproape sigur din cauza lu Bowie, daca juca altcineva rolu’ ala filmu era uitat la 2 luni dupa lansare… sau cine stie? Si acum e momentul sa raspundem unei intrebari ce ne macina de ani buni, sant sfarcurile lu’ Bowie antene telescopice cu care transmite date interplanetar? Nu stiu, deci se pare ca nu e momentul sa raspundem la aceasta intrebare pana la urma.In film apare si un anume Farnsworth dupa care am crezut ca-i inspirat profesoru’ Farnsworth din Futurama pentru ca amandoi au ochelari d-aia… da’ se pare ca nu-i asa.

vineri, 15 aprilie 2011

O pesa (CLXXXVIII) şanet-bruten

Mă gândeam ieri cât de solară e Pisi şi-apoi am realizat că imensa majoritate a cercului meu de intimi e fie blondo-şatenă, fie cu ochi verzi sau albaştri, adică eu sunt şaten cu ochi albaştri, Pisi e blondă cu ochi căpruio-verzui, Tuşat parcă e şaten cu ochi nu ştiu exact da nu negri, e clar, şamd. Adică nicio persoană care să aibe o influenţă puternică asupra mea nu e dark, cu adevărat dark, nu vorbesc de ciori, vorbesc de caucazo-arieni, brunet/ă cu ochi negri spre exemplu. Bag mâna-n foc că nu-i vorba de rasism aici, e vorba că am un cerc de intimi foarte restrâns.
Piesa-i la întâmplare, vroiam doar să-mi iau de pe inimă ce-am spus mai sus.


Şi tot cu această ocazie profit să aduc mulţumiri celor care ne-au urat, mai mult în necunoştinţă de cauza, LMA, da, azi facem, dacă calculez eu bine, 3 ani.

P.S.
Coaste, m-a sunat blondo-şatena de Geo azi să-mi zică la mulţi ani. I-am zis să te sune pe tine că e ziua ta.

marți, 12 aprilie 2011

Dubla 3 (CCCXIX) The War Zone

The War Zone e un film care cade greu, in sensu ca daca-l pui duminica seara s-ar putea sa ti se scurtcircuiteze home-cinemau, asta in caz ca ceva te-a determinat sa-ti cumperi asa ceva. TWZ mai are dealtfel si una dintre cele mai tari perechi de tate evar, da’ din cauza ca filmu-i cam dur nu prea poti sa te bucuri de ele in sensul cuvenit. Colin Farrell are un secundar scurteanu (primu’ lui rol sau ceva) si arata ca un puber desi nu era astfel la vremea respectiva, vezi bine, filmu’ e din ‘99. TWZ e singuru’ film regizat de Tim Roth si sincer nu inteleg de ce a mai bagat actorie dupa asta pentru ca e bun. Bun.

O pesa (CLXXXVII) Lectia 3 (3M)

Meat Meal Monday sau Meat Meal Day (varianta fara graniţe) e un concept nou marca Tusat, el constă exact in ce te aştepţi sa conste, o zi in care o arzi pe terasă, bei bere si mananci carne, multa carne, pe care poţi s-o acompaniezi daca vrei cu putina salata sau o leguma pe grătar, day se poate usor transforma in days daca ai o saltea si nu te deranjeaza sa tot cobori la baie. Poate te intrebi cum am ajuns la astfel de masuri extreme in ceea ce priveste chillu si dieta? Simplu, toata lumea stie că vara la Bucuresti e ca un cur, n-o sa intru-n detalii, cine nu stie sa ma creadă pe cuvant, vara la Bucuresti e ca un cur, si folosesc cur aici in sensul nasol al cuvantului, in sensul de neplacut, foarte neplacut, nu in sensul bun de bine, foarte bine. Asa, si trebuie sa-ti faci planuri si sa le executi inainte sa te prinda proasta (vara de Bucuresti) pentru ca daca te prinde ti-o da la letargie si nu-ti mai arde sa iesi din casa ca sa-ti cumperi gratar sau mini-piscina pentru pisi. Si avand in vedere ca am ajuns la concluziile astea, am acizitionat din timp toate cele necesare, inclusiv un preferat d-al meu The Sicilian Grill 2000. Da’ un gratar si o baltoacă nu te salveaza de nebună (vara de Bucuresti) si aici intervine una dintre cele mai bune idei pe care am avut-o vreodata… pabababam… îmi modific programu’, in loc de 9:00-2:00 îl fac 4:00-21:00 sau chiar 3:00-20:00 si asa prind singura bucata decenta dintr-o zi normala de vara la capitala. Si acum sincer, ce poate sa fie mai placut decat sa dai foc la un gratar cand se rupe de ziua sau sa fii putin abtiguit pe la 6 dimineta? Nu stiu. 3M are si o sora mai mica, 2M, Margarita Monday, cand scoti din dotare tequila, blenderu si un bloc mare de gheata. Si inca ceva, eu zic The Grill Experience trebuie sa fie ceva foarte personal, tre’ sa-ti tragi grataru’ langa masa si sa interactionezi cu el in timp ce mananci, mai pui o ciupercuta pe el mai iei o bucatica de carne… Lectia 1 si Lectia 2.

duminică, 10 aprilie 2011

Dubla 3 (CCCXVIII) Man with a Movie Camera

Man With A Movie Camera, e un film rusesc din ’29… acum sincer sa fiu eu nu prea diger cinemau’ dedinainte de 50 (ca sa nu zic ’60), da’ asta-i un fel de documentar si perioada interbelica a avut un aer asa… daca-l mai prinzi si-n versiunea cu muzica de Cinematic Orchestra ai lovit geacpotu’, sau cel putin asa-mi imaginam eu. Nu e rau da’ nu m-a impresionat, un stop-motion, o multiexpunere sau un split-screen poate-i impresiona p-aia p-atunci, pe mine m-a lasat rece si pe alocuri chiar deranjat cu momentele epileptice, ca vorba aia, nimic nu zice mai bine experimental decat dublele care-ti fac ochii sa lacrimeze(de oboseala). E ok in sensu’ de ca vezi niste chestii, il recomand intr-o oarecare masura.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Nu e doo ca videoclipurile lu Tusat

Se ia un aparat digital mai vechi care are macro pe video si se lipeste de obiectiv un megalogaster d-ala, cum ii zice, uniclop, berzevea d-aia pe care ti-a luat-o pisi de ziua ta pentru ca habar n-are cine esti tu defapt si te invarti cu el prin sufragerie, bagi dup-aia o pesa si gata.
Glumesc pisi, imi plac chestiile pe care mi le iei de ziua mea, imi demonstreaza ca exist sau ceva. In alte editii Nu e Doo poate o sa mai apara si alte prostii pe care trebuie sa le pastrez pentru ca-s cado, vorba aia.

Nu e doo ca premoniţia

Telefonul meu e oale şi ulcele de mult timp aşa că am luat unu de la mama, blocat în Orange. L-am decodat azi, am făcut the old switcharoo şi dacă tot îl aveam în mână m-am uitat niţel prin el. Are radio, dacă apeşi pe un buton. Şi cum mă uitam eu la Seinfeld adineauri ce-mi trece prin minte, ia să apăs eu pe butonu ăla poate e o melodie care-mi place la radio. Şi pe când mâna mea se îndrepta spre telefon mintea mea se gândea ce melodie-mi place mie. Nu ştiu de ce m-am gândit la ROA - Ne place. Aia era.

miercuri, 6 aprilie 2011

Dubla 3 (CCCXVII) Trapped in the Closet

Trapped in the Closet e de departe cel mai comic lucru pe care l-am vazut vreodata, sau na, poate nu e cel mai tare da’ e foarte tare. Am dat de curand peste capitolele 13-22, nu stiam decat de primele 12. Asa, pentru cei care nu au auzit de aceasta capodopera, TitC e o poveste despre R. Kelly (un preferat d-al lu’ Paxi) si despre pistolulu lui, un Beretta pe care-l scoate de fiecare data cand nu-ntelege ceva si cu ajutorul lui cere informatii. TitC se intinde prin 22 de capitole pe vreo o ora jumate de musical-soap-opera-midget-love-glamour-shit. Treaba e atat de hilara incat parodii facute de aia de la South Park sau de Weird Al Yankovic desi-s foarte bune nu reusesc sa fie mai comice decat originalu’.

marți, 5 aprilie 2011

Dubla 3 (CCCXVI) Cremaster

Aşa… Cremasteru' ca muşchi e mult mai interesant decat seria Cremaster de Mathew Barney si o sa vedem imediat de ce. Muşchiu cremaster in primul rand e mult mai scurt decat Seria Cremaster, e un muschi micuţ al cărui singur scop e sa aibe grija de oole tale, la femei nu face mai nimic pentru ca ele n-au oo… Seria Cremaster are in schimb 5 bucăţi cu un total de 7 ore carora nu le pasa deloc de oole tale. Muşchiu cremaster cand e frig iţi ia oole şi ţi le aduce mai aproape ca sa se-ncalzeasca, cand e cald le lasa pâna la genunchi ca sa se ventileze ca urechile elefantilor şi cand esti aroused iar le aduce aproape ca sa nu se raneasca in eventualitatea unui act sexual… deci cremasteru-i destul de cul in ciuda faptului ca nu are cea mai cul meserie din lume. Acum despre Seria Cremaster, pot s-o descriu destul de usor prin faptu ca-i facuta de Mathew Barney care e concubinu’ lu’ Bjork cu care are si un copil, copil care inevitabil pe la vreo 18 ani o sa se imbrace intr-o haină de flamingo si-o sa stea cu o umbrela de plumb sub o ploiţă de ceva frichii, nu stiu, o sa faca ceva foarte frichii, asta vreau sa zic, o sa dea foc la Biblie si la Mein Kampf dupa care o sa-ndrume fumu pe un tub transparent in forma de steaua lu David… chestii de genu asta da’ cu mai putin mesaj. Seria Cremaster n-are mesaj, arata bine in schimb, e un fel de adunatura de performace-uri aruncate pe DVD, adica n-as avea nici o problema cu ele intr-o galerie sau muzeu, da’ sa te uiti la ele acasa sau la cinema in timp de spargi un popcorn si bei o cola e cam ciudat. Mda, acum n-are sens sa bat apa-n chestii despre cat de ciudata-i treaba pentru ca-i avant-garde staf si asa trebuie sa fie, nu-i greu s-o arzi frichii daca vrei, mai greu e sa-ti vina natural… si seria asta nu-i naturala in sensul asta, da’ arata bine. Si inca o chestie, tot ce e frichii e la moda acum, cam ca in anii 80’ si M. Barney are partea lui de vina, Lady Gaga a tras o gramada de material de la el si dup-aia-s toti ciudatii ceilanti care trag de la ea. Bine, Barney asta e posibil sa fie inspirat la randu lui de A. Jodorowsky sau altii, dracu stie, e complicat. Daca esti intr-o pasa d-aia frichii si un videoclip Lady Gaga nu-si face treaba poti sa-ncerci Cremasterurile (in special 3-u’) da’, mai bine bagi niste Lynch.

luni, 4 aprilie 2011

Cronologic vorbind 2




P-asta poti sa-l faci un joc d-ala de Gaseste Diferentele desi s-ar putea sa dureze ceva... si mai jos avem o pesa care de ceva zile-ncoa nu ma lasa sa dorm, nu toata, doar o bucata, doar o bucatica de la minutu 3:26 pana la 3:43, de unde este?

duminică, 3 aprilie 2011

O pesa (CLXXXVI)

Toată lumea simte nevoia uneori de nişte acid, şi dacă n-ai acid te mulţumeşti cu nişte acid jazz.
Ca o paranteză, colegu lu chelu ăla de la Freak Power a devenit mai încolo Fatboy Slim.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Nu e doo ca 10000 indid

Asta-i de acum 2 ani. Si cu ocazia asta m-am gandit ca Songs for my Funeral de la Nostalgia 77 e albumul meu preferat, al tuturor timpurilor cum ar veni... in sensu' ca la-nmormantarea mea, sau incinerare, Sky burial sau ce o sa se practice prin 2030, aia 5000 de lei pe care i-oi avea-n banca ar merge bine de tot la niste lautari sau jazzisti care sa se tina dupa cortegiu cu albumu' asta-n struna.

Nu e doo ca peste 10.000 de viermi

Cum nu vreau să go down in history ca singurul heterosexual care s-a uitat de bună voe şi nesilit de nimeni la vreo 4 episoade din Glee mi-ar plăcea să fiu remembered măcar ca tipu ăla care excela la Worms. În 628 de jocuri câştigate şi 258 ne am perdut 1160 de viermi buni dar am trimis în iadul galben peste 10.000.
Bonus, doo poze cu The Hoff.

Dubla 3 (CCCXV) Black Snake Moan

BSM pare ceva de genul "what would they think of next", şi vorbeam despre asta în altă parte, nu-mi aduc aminte unde, parcă la exploituri sau cine ştie unde, adică avem premisele unui film d-ăla hai să şocăm the audience, o facem pe Christina Ricci beţivancă şi nimfomancă şi apoi luăm o matahală neagră, Samuel, care s-o lege cu lanţuri şi s-o ţină încuiată în casă. Acuma că stau să mă gândesc poate c-ar fi fost mai bine să fie doar aşa. Dar BSM se transformă pe parcurs, devine americăneşte digerabil, adică lumea trecea prin diferite încercări ale sorţii şi le depăşeşte şi în final toate bune şi frumoase. Puţin cam multă poză din parte lu Ricci, bine, poate-i vina regizorului, puţin cam prea deabea eliberat sclav acting din partea lu Samuel, puţin cam prea multă atenţie acordată blues-ului atunci când nu e nevoie, adică partea cu blues-ul e aproape inutilă, şi puţin cam prea mult Justin Timberlache care apare de vreo doo ori dar în rest filmul e ok, eu l-am luat ca pe un experiment de genul ia să facem şi-un film care să arate aşa şi în acelaş timp ia să mă şi uit eu la filmul ăsta. De fapt dacă stau să mă gândesc mai bine dar mai bine nu stau, închei aici.

Dubla 3 (CCCXIV) London to Brighton

Eu ma uit la filmele britisesti de dupa 2000 cu putina frica, adica ma astept ca-n orice moment sa devina americane… si putem cu totii sa ne dam seama ca nu e bine sa te uiti la un film cu aceasta teama, da’ e desigur bine atunci cand ea nu se adevereste, da, atunci e bine. London to Brighton e unu’ dintre filmele alea, da’ dupa ce tragi o linie e clar mai mult britisesc, defapt nici nu prea are american in el. Pustoaica joaca extraordinar. Bun.