Dubla 3 (CCCLIX) The Descent

Ce mi-am zis eu acum vreo doo ore? În mod sigur mi-am zis ceva, dacă am dat jos un film de groază. Ce exact nu mai ştiu.

The Descent prezintă povestea a şase păsărici care o ard extreme. La început una dintre ele suferă o mare traumă de inimă în sensul că-i mor bărbatu şi fetiţa întrun accident, eu nu ştiu exact cât de relevantă sau necesară era chestia asta looking at the big picture. Peste un an, chestiile astea se întâmplă tot timpul peste ceva timp, gaşca multinaţională de păsărăci se adună undeva prin nişte munţi din SUA, chestiile astea tot timpul se întâmplă întrun loc, ca să exploreze o peşteră, a, da, asta mi-am spus eu acum doo ore şi ceva minute, ia să văd eu The Descent că-i cu peşteri. Şi în peştera aia, ca în toate filmele cu peşteri, are loc o prăbuşire. Chestia asta e, în general vorbesc, atât de stupidă încât nici nu mă mai deranjează. O prăbuşire întro peşteră are loc cam o dată la 2000 de ani, dacă nu mai rar. Şansele ca omu să fie acolo ezact la momentu ăla sunt la fel de mici ca alea pe care le am eu întro luptă corp la corp cu 12 pitici ai dracu. Singurul accident uman cauzat de-o prăbuşire de peşteră cunoscut mie, se prea poate să fie mai multe, e cel al lui Floyd Collins, şi asta se întâmpla în 1925, şi nici măcar nu a fost prăbuşire, a fost o uşoară alunecare care nici măcar nu l-a omorât pe loc, ăla a stat acolo doo săptămâni până să moară, cu oameni roind în jurul peşterii încercând să-l salveze şi să scoată în acelaşi timp şi-un ban cinstit din toată chestia asta, vânzând covrigi sau whatnot, şi tot aducându-i căni cu lapte cald. Bineînţeles, revin la film, prăbuşirea aia taie accesu la întors înapoi. Ca în toate filmele cu peşteri cu prăbuşiri care taie accesu la întors înapoi peştera aia se dovedeşte că mai are o intrare. Sau o ieşire, după caz. Căutând această intrare/ieşire păsăricile dau peste nişte chestii care trăiau acolo, în fine, partea horror a filmului, pe care n-o expun că n-am chef şi e,evident, imposibilă.

Filmul nu-i rău. Filmările din peşteră sunt surprinzător de corecte, foarte rar au băgat mai multă lumină decât era necesar şi asta-i rar întrun film de gen. Jocul păsăricilor ar fi putut fi îmbunătăţit pe ici pe colo dar mai ales în totalitate. Este, dacă memoria nu-mi joacă feste, primul film în care văd şi eu un climber care se screme când atârnă de stânca aia, chiar dacă-i femee, deci un plus acolo, de obicei climberii din filme zburdă pe pereţi cu zâmbetul pe buze. Partea horror (nu-s fan sau cunoscător al genului deci nu ştiu ce greutate ar avea părerea mea) mi s-a părut ok, deci am tresărit speriat de vreo trei ori, bine, odată era în vis, şi-aici e alt minus, aia cu trauma visează de vreo doo ori şi regizoru a considerat necesar să ne arate şi noo. Acelaş regizor a mai considerat necesar să nu-şi menţină filmu la un nivel decent şi să-l strice cu nişte secvenţe clasic haliud, adică le-a făcut pe-alea să arate cool după ce omoară vreo arătare, adică alea cam pozau.

În mare filmu mi-a plăcut. Acum intenţionez să văd şi doiul pentru că în cazuri de-astea sunt un romantic incurabil. Am convingerea nestrămutată că va apărea odatăşiodată un doi care să-mi placă.