La început a fost Romero, şi Romero era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Romero. Şi pământul era netocmit şi gol. Apoi, după ce în prima zi Romero s-a odihnit, a făcut a dooa zi Night of the Living Dead. Şi a vazut Romero că este bun Night of the Living Dead şi ce şi-a zis, ia să mai fac eu câteva. Şi a făcut The Crazies, Dawn of the Dead, Day of the Dead, Land of the Dead, Diary of the Dead şi Survival of the Dead. Aicia, la astea, şi mai ales la ultimele, şi-a cam băgat şi Michiduţă coada.
Pe de altă parte, remake-urile după Romero sunt ceva ce nu poate fi explicat prin multe cuvinte. Remake-ul după Night e identic cu originalul numai că-i color. Remake-ul după Dawn e cel mai tare remake ever, şi, probabil, cel mai bun film cu zombie pe care o să-l văd vreodată. Remake-ul după Day e crap.
Şi aşa ajungem la remake-ul după The Crazies. Aicia e o poveste. După ce am văzut Day, Land, Diary şi Survival mi s-a făcut aşa o scârbă mare de Romero şi de toate băşinile lui de regizor împuţit low budget antihaliud wannabe că nici n-am mai vrut să văd The Crazies originalul, deşi, fiind imediat după Night, e posibil să fie chiar bun.
The Crazies 2010 e bun. Timothy Olyphant ăla (ce nume!?) joacă exact ca-n Deadwood, adică e foarte convingător când trebuie să se holbeze încruntat la cineva care nu-i de acord cu el.
Deci, ce mai încoace şi-n colo, după cum zicea şi Tuşat, când un film e bun nu prea ai ce să spui despre el. Sau parcă spunea ce uşor e să vorbeşti despre filme proaste, nu mai ştiu, dar tot aia e.
Recomand.
Ce-am uitat să spun şi spun acuma e că subiectul aduce mult cu Crossed ceea ce e tot timpul o surpriză plăcută, da mi-e lene să gugălesc acuma cine de la cine s-a inspirat, probabil Garth Ennis de la Romero şi nu invers. Asta mai ales din cauză că primul număr din Crossed a apărut în 2008 pe când The Crazies e din 73 sau ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu