Dumnezeu stie ca nu ma dau in vant dupa Jim Carrey, nu-mi plac filmele in care se stramba si cade in cacat cu mucii la gura si nu-mi plac filmele in care e serios indragostit sau serios geniu pentru ca am o imaginatie bogata si nu pot sa-l vad serios, am impresia ca intotdeauna poate sa izbucneasca si sa manance o pisica sau ceva. Da’ banuiesc ca daca i s-ar da un rol juma serios – juma caterinca l-ar face impecabil, da’ unde exista un asemenea rol? Nu stiu, poate intr-un preferat de-al meu si de-al lu’ pisi deopotriva, bam-bam-bam… Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events, un film care face ce ar trebui sa faca orice film, sa combine o poveste foarte buna cu actorie exemplara, vizual extraordinar si efecte calumea.Asa, si dupa cum ziceam mai devreme, nu ma dau in vant dupa Jim, da’ Cout Olaf e unu’ dintre personajele mele preferate evar din cauza lui. Foarte bun.
Un comentariu:
de altfel, oana pellea e cam nasoală. păcat de ta-su.
Trimiteți un comentariu