Sant unele scene din unele filme care raman cu tine pentru totdeauna, asta se intampla deobicei din mai multe motive, banuiesc ca factoru de şoc e o mare parte din treaba, mai conteaza si varsta pe care o ai cand vezi dubla, valoarea artistica si de ce nu, poate ceva care nu e nici violent, nici socant sau frumos, doar ceva ce te atinge la persoanal. Ia sa ma gandesc eu la cateva... cand isi scoate Arnold ochiu’ in primu’ Terminator, bufnita artificiala care zboara in Blade Runner, masinile si personajele negative din Mad Max 2, cand ii taie ta-su mana lu Luke in Imperiu Contraataca si cate si mai cate.Da’ una in special s-a lipit de mine, nu obsesiv ca pisi, mai lejer, uitam de ea, imi aminteam… dubla asta din Misery care indeplineste aproape toate conditiile, am vazut-o cand eram mic, e violenta, socanta si poate ma atinge si personal pentru ca m-am nascut cam handicapat la picioruse… dar sa nu intram in psihologie, psihologia-i de cacat.
Un comentariu:
De când am văzut filmu', prin '96 cred, am ţinut minte scena asta şi de câte ori am mai văzut'o pe Kathy Bates în vreun film, tot la scena asta'mi zbura mintea
Trimiteți un comentariu