Care-i treaba cu raufacatorii? De ce-s ei asa indragiti de public? Pentru c-o ard impotriva sistemului? Se-prea-poate. Ce are toata lumea cu sistemu? Nu stiu. Sant ei apreciati si de victimele lor sau doar de ceilanti? Doar de ceilanti.Oricat de anti-sistem si motivati social sau rebeli simpatici ii fac astia sa para in filme, eu stiu ca absolut toti au fost niste marlani-prosti dispusi oricand sa-mpuste-n mufa orice se uita ciudat in directia lor. In realitate nu exista anti-eroi pozitivi, nu exista criminali carismatici… e ditamai oximoronu, nu-i asa? Asa e.
Pentru mine, farmecul personajelor astea vine doar de la numaru’ de chestii pe care le fac intr-un interval destul de scurt de timp. De exemplu Jacques Mesrine s-a nascut, s-a dus la scoala, a fost exmatriculat, s-a casatorit la 18 ani, a divortat la 19, s-a dus la razboi la 20, s-a casatorit iar la 24, a fost arestat peste un an si eliberat peste 2, la 28 a fost arestat in Palma, la 29 isi deschide un restaurant in Canare si sparge o casa de moda in Paris, un magazin de bijuterii in Geneva si un hotel in Chamonix. La 32 fuge in Canada si de aici lucrurile-ncep s-o ia razna… rapeste cativa milionari, sparge mai multe banci in aceeasi zi, o arde gen Boni&Claid, spanzura femei batrane, evadeaza de cateva ori, ataca o puscarie de maxima siguranta si multe altele.
Mesrine e o bilogie-oarecum biografica, M.-Killer Instinct si M.-Public Enemy No.1, primu’ e bun si al doilea-i prost, lucru destul de nasol daca vrei sa vezi si a doa jumatate a vietii lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu