Dubla 3 (CCLXVIII) Enter the Void

Enter the Void, arde-mi un şut in coaie si spune-mi Tanti Puşa, ETV e dusmanul epilepticilor numaru’ 1, asta-i singurul film pe care l-am vazut vreodata care e exact in aceeasi masura bun si enervant. Un flacau moare si spiritul lui o arde aiurea pe deasupra orasului voaiorandu-si cunoscutii. Filmu’ e destul de trippy, cum dealtfel banuiesc ca ar fi si experientele after-life daca ar exista. ETV e cam lung, are doo ore jumate, da’ din cauza ca-i foarte lent si are duble de 2-3 minute in care ecranu’ e alb, rosu, sau alb-rosu intermitent iti pare ca te uiti la el vreo 2-3 zile... e si cam arţii-farţii si pe final parca-ti da si putin impresia ca-i facut doar ca sa socheze, da’ nu l-am oprit, m-am uitat la el pana la sfarsit pentru ca arata bine, mda, arata bine, e frumos cum ar veni... imagineaza-ti ca exista viata dupa moarte si ca te-mpusca politia la inimioara in timp ce esti pe niste halucinogene harcor, trebuie sa fie o experienta vizuala destul de tare. Bunicel.

Dubla 3 (CCLXVII) Chugyeogja (The Chaser)

Nu prea-mi plac thrilerele, da' asta-i destul de tare, destul de tare indid.

O pesa (CLXIX)

De vreo doo luni incoa bag numai Beck, Beck e tare. Nu pot sa spun ca mi-a placut de la-nceput, prin '94 cand aparuse cu Looser chiar nu-l haleam, cum o ardea el asa monkey-bananas. Vocea lu' Beck din Futurama e chiar vocea lu' Beck.

Dubla 3 (CCLXVI) Waterworld

Gheţarii s-au topit din cauza omului, Pamantul s-a inundat, rezulta Waterworld, o lume post-apocaliptica uda si un film artistic de Al Gore, pardon, de Kevin Reynolds si respectiv Costner. Costner e desigur in rolul principal, si joaca impecabil rolu’ de erou singuratic post-apocaliptic inrăit de greutatile vietii si banuiesc si de faptu ca-si tot recicleaza pişatu’. Poate tot din cauza ca bea pişat ii apar si branhii si laba gastii la picior, pentru ca evolutia clar nu functioneaza asa. Si Costner e inrait clar de curva asta de lume, da-i inrait intr-un fel ciudat si infantil, adica arunca peste bord o copila simpatica de vreo 6 ani care i-a salvat viata pentru ca i-a zis ca e urat si pentru ca i-a folosit creioanele colorate, si cand zic creioane colorate zic creioane d-alea care-s colorate, cu care colorezi…dup-aia face pe peştele cu mă-sa sau cine dracu-i aia pentru niste apa (peşte in sensul de proxenet, proxenet in sensu' de c-o da la produs)… pana la urma, desigur o sa se-mprieteneasca toti 3 si n-o sa-si mai faca rautati d-astea, Costner defapt chiar o sa-si riste viata in nenumarate randuri ca se le salveze de eroii negativi, eroi negativi care au un numar infinit de benzina, gloanţe, tigari cu filtru si bautura cu brand, oricum n-au ce sa distileze, inafara de pisat poate. O lume urofila la dracu, cred ca despre asta-i filmu.
Pot sa fac misto de Waterworld pana maine da’ nimic n-o sa zica mai multe decat: Gary Busey a refuzat sa joace rolu’ principal-negativ, Gary Busey...
Bun de duminica seara... că are si chestii calumea ca de exemplu ceva ce nu prea mai vezi in ziua de azi, palme dupa ceafa la copiii mici, d-alea sanatoase, de marinar, jap!

Dubla 3 (CCLXV) The Tourist - SPOILER

Deşi am scris mare acolo în titlu spoiler nu cred că pot strica acest film mai mult decât au făcut-o ăia de l-au făcut. E un caz clasic de what will we do next. Băi, o avem pe Angelina care, se ştie, o arde cu Brad Pitt, hai să facem un film în care se sărută cu, cu cine oare, cu Johnny Depp! Sigur va umple sălile, alea de închiriat dividiuri şi nu în ultimul rând buzunarele. Sau poate privesc eu din perspectiva greşită. Sunt Angelina şi-o ard cu Brad Pitt, ia să fac eu un film în care mă sărut cu, cu cine oare, cu Johhny Depp! Nici de jucat n-am cine ştie ce, trebuie doar să zac acolo, să mă prefac că-s o englezoaică de-aia cu principii şi personalitate şi din când în când să zâmbesc superior. Sau poate iar greşesc şi perspectiva corectă-i următoarea. Sunt Johnny Depp şi n-am absolut niciun motiv să joc în mizeria asta de film, dar totuşi, inexplicabil, o fac. Sunt obişnuit cu roluri în care fie sunt freak cu faţa albă, fie pirat în Caraibe. Ia să joc eu un Keyser Soze de căcat.

Dubla 3 (CCLXIV) After Hours

Daca e sa apari intr-un film de Scorsese ai doar 4 optiuni, politist, mafiot, sandilau sau victima… si na, e ok, adica de ce m-ar deranja, s-a axat pe ceva si a rupt sufa in domeniu, si cu filmele cu mafioti si politisti si cu alea cu sandilai si victime, filme bune si foarte bune. Dar un element apare in mai toate filmele lui, sandilau’, de cele mai multe ori carismatic, poate si pentru ca e jucat de cele mai multe ori de De Niro… si dup-aia mai face si combinatii, politisti sau mafioti sandilai, politisti mafioti, politisti victime, mafioti victime cacalau si de ce nu sandilai victime. After Hours desigur ca nu se abate de la regula, da’ spre deosebire de celelante are un umor destul de interesant si discret. Nu zic ca celelante n-au umor, departe de mine gandul asta, The King of Comedy e unu’ dintre filmele mele preferate, doar ca in asta e altfel. BUN.

O pesa (CLXVIII)

Cum o ardeam eu pe la metrou intr-o zi, am vazut aceasta chestie... si primu' lucru care mi-a trecut prin cap a fost Tears for Fears Shout Shout Leriloraut.

O pesa (CLXVII)

De ce ar face Prince sau Artistu înainte cunoscut ca Prince o pesă despre fata lu Salma Kayek? Nimeni nu ştie.

Dar dacă eu aş fi tata lu fata lu Salma Kayek aş fi niţel furios.

Dubla 3 (CCLXIII) Midnight Cowboy vs. Futurama

Midnight Cowboy e un clasic, eu desigur ca n-am ştiut asta, poate pentru ca nici nu auzisem de el, e din '69. As putea sa descriu filmu cam asa: un mare caoboi vestit (nu e vestit, am vrut sa fac o gluma) balalau si curva masculina wannabe si prietenul lui mic, bolnavicios si hoţoman se chinuie sa supravietuiasca pe strazile din New York. Poate te-ntrebi de ce m-am uitat la un clasic din 69 cu Jon Voight, Dustin Hoffman si 3 oscaruri... Din cauza unui mic "montaj" din Futurama, desigur, din Brannigan, Begin Again (S02E06) mai exact. Ai aici mai jos o bucata din M.C. si bucata respectiva din Futurama. Ok.

Dubla 3 (CCLXII) Misery

Sant unele scene din unele filme care raman cu tine pentru totdeauna, asta se intampla deobicei din mai multe motive, banuiesc ca factoru de şoc e o mare parte din treaba, mai conteaza si varsta pe care o ai cand vezi dubla, valoarea artistica si de ce nu, poate ceva care nu e nici violent, nici socant sau frumos, doar ceva ce te atinge la persoanal. Ia sa ma gandesc eu la cateva... cand isi scoate Arnold ochiu’ in primu’ Terminator, bufnita artificiala care zboara in Blade Runner, masinile si personajele negative din Mad Max 2, cand ii taie ta-su mana lu Luke in Imperiu Contraataca si cate si mai cate.
Da’ una in special s-a lipit de mine, nu obsesiv ca pisi, mai lejer, uitam de ea, imi aminteam… dubla asta din Misery care indeplineste aproape toate conditiile, am vazut-o cand eram mic, e violenta, socanta si poate ma atinge si personal pentru ca m-am nascut cam handicapat la picioruse… dar sa nu intram in psihologie, psihologia-i de cacat.

Dubla 3 (CCLXI) The Kids are All Right

I got sucked into Golden Globes fără participarea mea directă, adică Pisi vorbea ceva cu mine şi eu am zis automat da fără să ascult şi după 5 minute era indignată, ce faci, de ce nu dai jos filmele nominalizate la GG ca să ne uităm la toate, la toate, ai zis că vrei! Întradevăr, spusesem că vreau.

Judecând după descriere şi în alte circumstanţe nu m-aş fi uitat niciodată la TKaAR. Adică avem un cuplu de lesbience căsătorite cu doi copii făcuţi din labă, pardon, donare de spermă, care copii hotărăsc să-şi cunoască donatorul, toate astea sub denumirea generică de comedie americană. Cine dracu s-ar uita la asta? Nimeni.

Filmul e neaşteptat de decent şi bun. Nu se termină cum anticipam şi asta-i tot timpul un plus. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult cuplul Mark Ruffalo - Julianne Moore, despre care Pisi zice că ar putea foarte bine să fie de origine irlandeză şi eu, suspect de des în ultima vreme, sunt de acord cu ce zice Pisi.

A, filmul are şi o neagră bună de tot, da bună de tot, şi nişte glumiţe acceptabile. Bun.

Dubla 3 (CCLX) Lake of Fire

Lake of Fire e un documentar alb-negru despre avorturi la americani, chestii pro si contra, nu tocmai ceva ce ai vrea sa vezi duminica seara sau oricand altcandva. Adica nu cred ca s-a trezit cineva si si-a zis, hmmm, am vreo doo-3 ore libere, m-as uita la ceva cu avorturi, nu stiu exact ce, poate un documentar american alb-negru... de ce nu? Si atunci de ce dracu’ m-am uitat la el? Nu stiu, poate pentru ca simt o atractie ciudata pentru americanii fanatici. Bun.

Dubla 3 (CCLIX) Rosencrantz & Guildenstern Are Dead

Sant unele filme care se multumesc cu a multumi multimea si nu se abat de la calea aia batuta, nu-si asuma riscuri… si mai sant unele care nu se jeneaza sa vina cu idei extraordinare, filme la care cand te uiti n-ai cum sa nu-ti zici: Da coaste, asta-i altceva. Rosencrantz & Guildenstern Are Dead e unu dintre filmele alea. Rosencrantz si Guildenstern sant doo personaje foarte secundare din Hamlet da-s principale in Rosencrantz & Guildenstern Are Dead, film regizat de Tom Stoppard inspirat de piesa de teatru Rosencrantz & Guildenstern Are Dead de Tom Stoppard. Filmu’ isi propune ca si pesa banuiesc, sa urmareasca personajele astea doo si ce fac ele in timp ce principalii taie si spanzura. Ce fac personajele secundare cand n-au replica si nu-s in cadru? Sant intr-un fel de limbo ca Cartman? Mmm, nu neaparat.
R&GAD e unu’ dintre cele mai elaborate filme pe care le-am vazut vreodata, face o treaba foarte buna in a arata confuzia peronajelor astora care nu-s conturate destul, care ajung de colo-colo fara o detaliere a drumului, care au destinul prestabilit, etc… Bun.

Nu e doo ca recuzita de sefeuri

Mda, ca tot ziceai de Ex Mchina, cu cat vezi mai multe chestii cu atat faci mai multe conexiuni. Intre Appleseed Ex Machina animatia si Ex Machina comicu’ nu e decat o legatura de nume care vine de la Deus ex Machina banuiesc, suna bine si misterios latina.
E si cum ma uitam eu aseara la The Twilight Zone, intr-unu dintre episoade, nu conteaza care, am vazut masina asta (machina daca vrei), care a aparut prima oara in Forbidden Planet care la randu’ ei a aparut la Dubla 3. Masina e putin tunata faţa de original, i-au pus scaune mai confortabile si un portbagaj se pare.
Cred ca era o nebunie in perioada aia cu recuzita de filme S.F., erau caracatiţe mecanice cu cariere mai lungi decat Marilyn Monroe, paianjeni care jucau in sute de filme, arme care erau pe rand si ale extraterestrilor si ale oamenilor… in mare parte pentru ca majoritatea sefeurilor din 50-60 erau low-budgeturi, veneau unii cu fonduri si faceau un film ca Forbidden Planet cu masini, roboti, arme si ozeneuri si dup-aia veneau toti saracii si le inchiriau de la studiou ca sa iasa mai ieftin. Primele doo poze-s din F.P.(1956) si celelante doo-s din T.T.Z.(1961)

O pesa (CLXVI)

Morgan Geist - Ruthless City

Dubla 3 (CCLVIII)

Cum ma uitam eu ieri la Moskva slezam ne verity (Moscova nu crede-n lacrimi) mi-am dat seama ca desi n-am vazut multe filme rusesti, n-am vazut un film rusesc care sa nu-mi placa… bine, inafara de ce face Tarkovskiy ala, nu m-am impacat niciodata cu filmele pretentioase indiferent de ce natie au.
Mda, si filmele rusesti sant ca si cartile lor, adica lungi ale dracu’ de la doo ore-n sus lejer… da’ ca si la cartile lor aceasta nu deranjeaza. Bun.

Dubla 3 (CCLVII) Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events

Dumnezeu stie ca nu ma dau in vant dupa Jim Carrey, nu-mi plac filmele in care se stramba si cade in cacat cu mucii la gura si nu-mi plac filmele in care e serios indragostit sau serios geniu pentru ca am o imaginatie bogata si nu pot sa-l vad serios, am impresia ca intotdeauna poate sa izbucneasca si sa manance o pisica sau ceva. Da’ banuiesc ca daca i s-ar da un rol juma serios – juma caterinca l-ar face impecabil, da’ unde exista un asemenea rol? Nu stiu, poate intr-un preferat de-al meu si de-al lu’ pisi deopotriva, bam-bam-bam… Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events, un film care face ce ar trebui sa faca orice film, sa combine o poveste foarte buna cu actorie exemplara, vizual extraordinar si efecte calumea.
Asa, si dupa cum ziceam mai devreme, nu ma dau in vant dupa Jim, da’ Cout Olaf e unu’ dintre personajele mele preferate evar din cauza lui. Foarte bun.

Dubla 3 (CCLVI) Train de Vie (1998)

Trenul Vieţii, o comedie romaneasca buna? Nu prea, ca titlul original e Train de Vie si se vorbeste in frantuzeste si jermana. Da, da’e regizat de un român, Radu Mihaileanu. Nu prea, ca-i jidan si a plecat din Romania in 1980. Da’ e facut de Castel si joaca o gramada de romani… roluri secundare, principalele-s luate de altii. Deci am rezolvat asta, nu-i o comedie romaneasca, e una jidan-frantuz-tiganeasca, pentru ca isi baga coada si Bregovic.
Un sat de evrei cumpara un tren ca sa se auto-deporteze in Palestina. Bun.

Dubla 3 (CCLV) In Bruges

In Bruges e o comedie englezească bună. Cam ca toate comediile englezeşti bune In Bruges nu prea pune degetul pe sentimente şi alte de-astea. Mai puţin ca comediile englezeşti bune In Bruges reuşeşte să se păstreze simplă, ea, comedia, sau simplu, el, filmul.

Acuma, dacă Colin Farrell ăsta mi-a lăsat, abarnam de ce, impresia că joacă, dintr-un motiv sau altul, imitându-l pe Brad Pitt, ăinlanţi doi, Ralph Fiennes şi Brendan Gleeson joacă impecabil, şi dacă răhăţelul de Kevin McKidd merită un speşăl în cartea mea atunci Brendan Gleeson merită un omaj, vreau să spun că ăla nu merită un speşăl dar totuşi are, pe când Brendan merită dar totuşi n-are dar promit să ară.

Dubla 3 (CCLIV) Stone

Acuma ce mama dracu poţi spune despre un film prea lung, prea slow, prea trist, trist în sensul de bă, tristule, un film care nu ţi-a plăcut, şi lu Pisi niciatât, care-ţi dă dureri de cap şi abea aştepţi să se termine dracu odată, să-l tai, să-l urci, să-l scrii şi să uiţi dracu că l-ai văzut vreodată? Cum ar spune mutu, nu-s multe de spus.

Există filmele ălea la care te uiţi şi nu se întâmplă mai nimic, te tot uiţi, te apropii de final şi tot nu se întâmplă nimic şi se termină filmul şi totuşi ţi-a plăcut, mai mult sau mai puţin explicabil. Sau există filmele ălea care-s de căcat da e un actor acolo care joacă de mamă-mamă şi te uiţi pentru că vrei să-l vezi pe el şi la sfârşit parcă ţi-a plăcut niţeluş filmul. Sau există filmele ălea tot de căcat dar care au o gagică bună de tot cu ţâţe şi ştii din surse sigure că şi le-arată şi, hai, bine, nu te uiţi la tot filmul, dai un pic pe fast fwd, da la sfârşit tot ai sentimentul că ai câştigat ceva.

Stone e exact aşa da fără părţile bune. De Niro joacă în nota recentă, Norton se cam screme şi ţâţele lu Milla-s ţâţele lu Milla.

Dubla 3 (CCLIII) Dirty Mary Crazy Larry

Asa… carsploituri, o alta categorie a acestei distracţii denumita Cinema care se axeaza obsesiv pe ceva anume, 2CSAOPCA daca vrei. Carsploiturile-s despre libertate si despre lupta impotriva sistemului, rebeli fugind de politie intr-o masina de cel putin 300 cai putere, preferabil prin deşert, cu geamurile deschise si cu parul lung. Un carsploit trebuie sa aibe aproape obligatoriu cateva chestii: o trecere la mustaţa prin faţa unui tren, o saritura peste un pod care abia se deschide, masini de politie in sanţ, trecerea cu viteza pe un drum de tara prin niste panouri pe care scrie DANGER! si o masina de politie sarind printr-un panou publicitar.
Mda, despre libertate si anti-sistem, desi cred ca mai mult sant anti-sistem pentru ca deobicei eroii principali mor la sfarsit… sau poate prefera sa moara decat sa fie prinsi si incatuşaţi, nu stiu si nici nu ma intereseaza pentru ca dupa cum am spus mesajele astea nu prea reies din filme, sau na, nu le vad eu.
Dirty Mary Crazy Larry e bunicel.

Dubla 3 (CCLII) Coffy

Nu, nu este un blog despre pisici. Urmeaza un Text Nerecomandat Persoanelor Usor Ofensabile:

Eu ma mai uit dincandincand la exploituri, in parte pentru ca mai am nevoie de ceva diferit cateodata si-n parte pentru ca unele-s destul de comice in simplitatea lor… si cand zic simplu zic simplu ca Malciu, om de treaba da’ nu foarte ager… ceea ce na, e total inregula, adica-s o gramada de oameni destepti pe care nu pot sa-i suport.
Imi plac exploiturile pentru ca-s tampite, toate insista sa aibe un mesaj social, sexploiturile chipurile lupta pentru emanciparea femeilor, iti arata cat de puternice sant, da-n timp ce-s puternice sant in curu gol si se tavalesc in namol. Blaxploiturile cica-s despre puterea-mandria si emanciparea omului negru da-s’ pline de ciori care se-mpusca-ntre ele, cateodata se mai aduce vorba de asuprirea omului negru de catre ala alb da’ doar pentru vreo 30 de secunde dupa care urmeaza o dubla cu niste curve care se bat. Mesajul aproape intotdeauna ramane doar pe afis… si-n mare asta-i farmecul lor, sant scandaloase, pline de ţâţe, violenta, nu te solicita aproape deloc si daca ai putin noroc sant si foarte comice.
Coffy e un blaxploit-rampa de lansare pentru Pam Grier despre care am mai zis cate ceva cand am vorbit de Tarantino. Succesul ei banuiesc ca se datoreaza-n mare parte lui Major Boobage pentru ca dupa cate stim negreasele nu stau prea bine la capitolu’ balcoane si prin ’60-70 nu prea aparuse implantu’ deci intunecatele slabe cu tate imense banuiesc ca erau ceva extraordinar pe vremea aia. Mda, si desi par exploatate, super-exploit-starurile erau foarte bine tratate, aveau drepturi de autor asupra filmelor in care jucau, nu se puteau face sequeluri fara acordul lor, aveau procent din vanzari, etc…
Si acum intervine partea ciudata, Coffy nu e un film prost, actiunea se leaga, nu-s gauri in plot si se joaca decent, ceea ce-nseamna ca-i un exploit prost pentru mine, e prost pentru ca nu-i prost, get it? Coffy e un exploit foarte bun, ceea ce-l face un film normal mediocru, o poveste cu razbunari decenta.
E complicat cu exploiturile si cu filmele proaste in general, ce le face comice? Dracu stie, nu exista o reteta a filmului “prost-bun”, trebuie sa le-ncerci pe toate, depinde de ce te gadila pe tine ca individ... daca esti gadilabil, desigur.

E cam intinsa imaginea, imi pare rau.

Dubla 3 (CCLI) Everybody's Fine

Care-i treaba cu De Niro? Cum poate cineva sa ajunga de la Taxi Driver la Meet the Fockers? De la Raging Bull si The Deer Hunter la Righteous Kill si Ronin ? Habar n-am, banuiesc ca varsta si-a zis cuvantu’, cam in intervalu 50-60 de ani De Niro a expirat. Casino cred ca-i ultimul lui film bun… si e din ’95… a mai jucat in vreo 30 de filme de atunci, aproape toate gunoi, cu cateva exceptii desigur, exceptii care n-au fost salvate de talentul lui fantastic ci de calitatea filmelor.
Righteous Kill cel putin e un spectacol macabru unde face echipa cu Pacino dand astfel nastere unui duo de politisti septuagenari sexi si viteji care tavalesc bunaciuni si evita prin nu stiu ce metode pensionarea… la fel si Everybody’s Fine, un film care s-a vrut european da’ n-a reusit sa fie asa pentru c-a fost facut in america de americani.

E.F. e o poveste mult prea sentimentala, si cand zic sentimentala zic greata-somn-sila-da-te-dracu-sentimentala cu un Robert hodorog care e trist si singur ca i-a murit nevasta si copiii nu-l baga-n seama… hotaraste deci sa tranteasca un road trip (le plac americanilor road tripurile) si sa-i surprinda pe toti 4 cu o vizita, 4 vizite mai exact.
Pe parcursul filmului sentimentalismu se transforma-n sirop si eventual in melodrama, Robert se uita la copiii lui maturi si-i vede mici, cum erau ei odinioara, facandu-i cu mana sau alergand spre el intr-o muzica vesela si trista-n acelasi timp care-ti face palmele sa transpire. Sant atatea chestii in neregula cu E.F. ca nici nu stiu de care sa ma leg, spre sfarsit deja sant scene la care te uiti cu rusine, ca la emisiunile de divertisment romanesti.
E aproape trist sa vezi legende d-astea ca De Niro imbatranind si facandu-se de ras… si totusi filmele alea ale lui de prin 70-80 sant atat de bune incat dac-ar mai face inca 100 de ani de comedii proaste si filme siropoase, per total tot ar fi un actor extraordinar.
Daca esti tentat vreodata sa vezi un film pe subiectu’ asta, cu un hodorog care s-a prostituat ceva mai putin, poti sa te uiti cu incredere la About Schmidt.

Dubla 3 (CCL) Testament

Testament e un film american din ’83 inspirat puternic din frica lor de moarte, e o regula se pare, intr-un loc anume frica de moarte creste direct proportional cu media de viaţa. Ei au facut si o criza nationala pe motivu’ asta prin ’60, i-au spus Cuban Missile Crisis. Americanilor le place sa fie speriati si le place sa faca filme, cateodata fac filme pentru ca-s speriati alteori fac filme ca sa sperie… dracu-i mai intelege.
In Testament are un rol micut si Kevin Costner, banuiesc ca-i primu’ lui rol in care a avut o replica, adica zice vreo 10-20 de cuvinte… poate e si o mica influenta in viata lui de regizor pentru ca Testament e un apocaliptic si respectiv post-apocaliptic… si cu totii stim, K.C. are o ciudata pasiune pentru acest gen.
Desi per-total e ok, sant foarte multe chestii in neregula cu filmu’, in special chestia aia 8zecista cu oameni care reactioneaza si se comporta cam nenatural si-n secundar copiii aia care vorbesc ca niste oameni mari… asta fiind o problema generala a cinematografiei, cred ca singurul film in care am vazut un copil credibil care se comporta si vorbeste cum am vazut eu ca se comporta si vorbesc copiii e The Fall (2006) si e jucat de o romanca, ciudat.

Dubla 3 (CCXLIX) The Tudors

The Tudors e genu de serial care mă face să-mi doresc să fiu Henry al optulea. Mă face destul de mult. Ţâţe peste ţâţe, majoritatea decente, costume extraordinare şi plot bunicel, da la plot ajuta şi istoria, care în sine a fost bunicică.

N-ar fi ajuns la duble, am o reticenţă în a pune sau a mai pune seriale la dublă, mai ales on-going, nu suport serialele on-going, când mă uit la un serial păi mă uit, nu aştept. Dar ultimul episod din seria doi a avut ceva fantastic. Deci o avem pe Ann Boleyn la eşafod, e decapitată, se ştie, după care i-au dat lui Henry să mănânce o plăcintă făcută din ceva ce aduce a fecale.

Am uitat să menţionez, şi o fac acuma, că actorul care-l joacă pe Henry e foarte bun şi la holbat, şi la mijit.

Dubla 3 (CCXLVIII) Get Him to the Greek

Cam la ce nu te aştepţi când te uiţi la un film cu ăia doi de sus, care nu ştiu cum îi cheamă exact, cu Sean P. Puffy Puff Daddy Diddy, Pink, Lars Ulrich, Aguilera, Pharrell? La râs în hohote. Adică eu unul nu mă aştept, nu ştiu de alţii. Şi iată că a sosit şi momentul în care instinctul legendar al lui Axl se înşeală. GHttG e calumea! Adică am râs în hohote. În hohote vă zic. Şi parcă nu-mi vine să cred că am avut eu doar o seară proastă, crecă filmul e chiar bun.

Dubla 3 (CCXLVII) Seraphim Falls

Seraphim Falls prezintă clasica confruntare a omului cu alt om. Ce mi-a plăcut mie e că niciun om nu e ăla bunu sau ăla rău, tot omu e aşa, şi cu bune şi cu rele, ca oamenii în general, adică n-avem un cauboi îmbrăcat în negru şi unu în alb, avem doi îmbrăcaţi normal, adică cu noanţe de bej sau gri, parcă. O chestie mi s-a părut forţată, faza cu indianu cu joben, da presupun că un indian înţelept întrun western e un fel de must. Sunt încă indecis de faza cu Angelica Huston, nu ştiu dacă-i cinematografie proastă sau genială, da una dintre ele e.

Şi-i ciudăţel că ca să văd un western bun tre să mă uit la unu cu doi engleji în el. Da filmul merită, e bun, recomand.

Dubla 3 (CCXLVI) The Quiet Earth

Dupa cum am zis, m-am apucat de sefeuri, de sefeuri mai under ca pe alea middle si upper le-am vazut deja cu totii. Am inceput cu The Quiet Earth, un neozeelandez din ’85 care in primu’ rand pentru mine si pisi a fost un exercitiu de imaginatie si anume ce am face noi daca ne-am trezi intr-o dimineata si ne-am da seama ca a disparut toata lumea, populatia cum ar veni. Simplu, eu as invata sa conduc putin, as face niste mici provizii si as cauta un generator, lucru destul de simplu pentru ca e unu’ mare chiar in curtea din spate, as cauta niste arme de foc si dup-aia vreo trei luni as arde-o numai beat cu muzica la maxim pe undeva printr-un hotel de lux din centru. In tot acest timp pisi, cu un zambet ciudat pe faţa ar proba hainuţe intr-un Mall pe undeva zi si noapte, apelandu-ma dincandincand pe statia de emisie-receptie doar ca sa ma cheme s-o vad cat de draguta e in rochia aia. Si daca dupa astea 3 luni stofa n-o sa-i iroseasca mintile si mie alcoolu n-o sa-mi inmoaie madularu’ o sa ne lepadam de vicii si-o sa atacam strada. Si cate si mai cate, e un exercitiu la care eu lucrez de pe la 4-5 ani, atunci visam sa raman singur pe Pamant doar ca sa mananc dulciuri, fructe si ca sa nu ma bata nimeni la cap, acum parca as prefera sa raman singur cu niste pasarica... Bunicel.

Dubla 3 (CCXLV) Lancelot du Lac

Istoria ăstuia începe aşa. Iată-mă pe mine pe ExtremeShare, căruia iată că-i fac şi reclamă, şi găsind un pack atrăgător cu Liam Neeson, care până şi Pisi zice că-i bărbat bine, că tot am văzut A-Team aznoapte deşi nu era duminică seara, şi dau peste Excalibur. Bine, Neeson putea să nici nu joace acolo, n-are importanţă, dar dând peste Excalibur ce m-am gândit, ia stai că mai sunt, şi deci iată.

Acuma să-mi zică mie cineva că dă peste afişu de mai sus, se uită la el şi trece nepăsător. Ai, aud? Nu, nu aud. Şi dă-i şi caută, şi dă-i şi caută, şi găseşte-l, şi dă-i şi dă-l jos, ceea ce durează cam 3 zile, de, filmu-i din 74 şi nu-s prea mulţi fani ai cinematecii franceze din 74 pe net.

Şi pe bună dreptate. Când dai peste o chestie aiurea mai zici aşa, cu năduf, căcat, şi eu aş putea să fac asta mai bine. De obicei n-ai putea, zici doar cu năduf. De data asta ai putea.

Uite, dacă eu şi cu Tuşat am avea la dispoziţie o cameră de filmat, căcat, nişte armuri, nişte cai şi nişte izmene multicolore am putea să facem filmu ăsta mai bine. Şi în româneşte. Adică îl văd pe Ionuţ Grasu în rolul lui Mordred, pe Auraş Grasu în rolul lui Gawaine (sau cum se zice pe franţuzeşte, Govan), pe Vlarinescu în rolul lui Arthur (sau cum se zice pe franţuzeşte Artius), şi tot aşa. Replici poate să citească şi pisica, dacă are grai. Nici cu Guenevere (Guinevrî) n-ar fi greu, tre să găsim o toantă dispusă să-şi arate bucile pe marele ecran şi-atât.

Dubla 3 (CCXLIV) Confessions of a Dangerous Mind

Confessions of a Dangerous Mind e un noir regizat de Clooney cu un cast de colectie… are o prima jumatate foarte buna si o a dooa mai moale da’ nu neaparat rea. Bun.

O pesa (CLXV)

And the coloured girls go: Doo do doo do doo do do doo...

Dubla 3 (CCXLIII) Beautiful Girls

Dar exista si filme bune cu Natalie Portman, majoritatea-s dedinainte de ’96 pentru ca pisi si-a atins apogeu’ pe la 15 ani… dup-aia a jucat numai in cacaturi pretentioase.
Beautiful Girls e o comedie foarte buna, genu’ ala de film care te face sa te simti bine asa, ca ai toata viata inainte, ca atata timp cat exista bunaciuni n-are ce sa mearga rau… sau poa’ sa mearga si rau da’ e ok. Si nu vorbesc de genu’ ala de comedie moderna gen Juno, unde toate personajele-s interesante gen Amélie si unde cand se-ntampla ceva delicat si diferit e pe fundal muzica d-aia gen Cocorosie.
"At first, after the breakup, you'll have these visions. Of you alone, 57,58, walking around, wearing a nightgown, your hair in a bun, maybe you're a librarian, heating up a can of soup for one, and worrying about the cobwebs that are growing in your womb."

Dubla 3 (CCXLII) Black Swan

Black Swan e un film cu balerine, deci inainte sa te uiti la el fa bine si aminteste-ti asta, e un film cu balerine, un thriller cu balerine… da’ mai tot ce e cu balerine e thriller-horror, deci nimic iesit din comun aici.
Thriller cu balerine, pfff.

Dubla 3 (CCXLI) Kukushka (2002)

Kukushka e o comedie foarte buna, da' ca majoritatea comediilor rusesti foarte bune nu e doar atat, e mai mult de atat, mult mai mult de atat.
Prin septembrie '44 undeva-n Laponia, un rus acuzat de corespondenta anti-sovietica si un finlandez forţat intr-o misiune sinucigasa gasesc refugiu in casa unei laponeze.

Dubla 3 (CCXL) Arthur şi masa rotundă speşăl

Merlin e făcut de Hallmark. Să le dea Dumnezeu sănătate. Avem aicea, dragi amici, un film bun. Lung, căcălău, da bun. Trei ore de vrăjitori, zâne, grifoni, balauri, cavaleri, mese rotunde, săbii, arcuri şi săgeţi, cu efex acceptabil. Un Sam Neill foarte bun, o Helena Bonham Carter foarte bună, o Miranda Richardson foarte bună, un Rutger Hauer foarte bun şi o Isabella Rossellini bleagă ca o balegă.

Deci când ploo, n-ai cablu şi nici net, n-ai chef de sex, de băut, de citit, sau de un film solicitant, pune-te comod pe canapeluţă cu un ceiuţ de mentă în faţă, lasă-te pe o parte, aşa, leneş, şi dă-i play.

King Athur ar fi trebuit să se numească de fapt King Arthur duminică seara şi nu prea. Nu prea pentru că, deşi e un film de duminică seara, nu merită să pierzi o oră şi ceva ca să te uiţi la el, în ora aia şi ceva ai putea să croşetezi o scufiţă sau să cureţi porţelanurile de prin casă, asta în cazul în care eşti tâmpit şi mai ai încă porţelanuri în casă.

Mallory zice cum că Arthur ar fi fost normand, asta pentru că el era normand. Alţii zic că ar fi fost saxon, asta ca să se potrivească niţel cu istoria, alţii zic c-ar fi fost şi mai vechi, gal sau gael, ceva. Ăşti nu, Arthur era, şi anume, sarmat.

First Knight e niţeluş fashion statement, niţeluş vizual, şi cam atât. Deşi nu e, filmul pare făcut de Hallmark (imagine that), în sensul de recuzită, decoruri, scenariu şi rahat mâncat. Bunul şi bătrânul Sir Sean îl joacă pe bunul şi bătrânul Rege Arthur, şi-s amândoi atât de buni şi de bătrâni că ţi se face greaţă. Anglia aia medievală e raiul pe pământ dar nu raiul medieval al lui T.H. White, un rai al dracu de artificial, în care regele şi regina se plimbă prin cetate zâmbind ţăranilor, mângâind o capră, chestii de-astea, ăia răi nu prea omoară, când vin să omoare, să violeze şi să jefuiască nu omoară, nu violează şi nu jefuiesc, rănesc uşor, jignesc femeile şi dărâmă nişte tarabe cu zarzavaturi.

Excalibur e cam cea mai apropiată chestie de Mort Darthur a lui Mallory şi chiar numai pentru chestia asta ar trebui să fie ceva extraordinar. Dar nu numai. Dacă sari peste prostioarele evidente, cum ar fi pleaşca aia de fes metalic strălucitor al lui Merlin, eternul verde fosforescent egal ceva magic al filmelor din 80, jocul prost spre foarte prost al majorităţii, rămâne puţin, ai fi tentat să spui. Adică avem joc prost, recuzită stupidă, efecte proaste. Dar nu, Excalibur e much much more than that, cum ar spune cineva în engleză.

Excalibur are cele mai reuşite şi autentice armuri văzute de mine în vreun film. Are vizualul foarte bun. Are dark-ul ăla necesar, eterna ameninţare prezentă chiar şi-atunci când treburile-s înfloritoare. Are doo perechi de ţâţe (Igraine şi Guenevere) decente, în aceeaşi notă, pentru cititorii noştri de sexualitate deviantă, are şi-o pereche de oă, şi nu orice oă, oăle ălui mai cavaler dintre cavaleri, oăle lui Lancelot, văzute de la spate, întro scenă cel puţin dubioasă, adică Lancelot se luptă cu el însuşi, nu la figurat, adică chiar se tăvăleşte pe-acolo gol, arătându-şi oăle de la spate, luptându-se cu el însuşi îmbrăcat în armură, reuşind chiar să se înjunghie pe el însuşi, ăla golul şi cu oăle la vedere.

Mai e una, Excalibur mi-a arătat o chestie pe care nu mă aşteptam s-o văd într-un film din 81, adică cavaleri în armuri murdare de pământ şi sânge luptându-se în noroi, pe burniţă. Asta-i o imagine care mă urmărea de mult şi deduc de-aici c-am mai văzut o dată filmul, când eram mai mic.

Dubla 3 (CCXXXIX) L'instinct de mort

Care-i treaba cu raufacatorii? De ce-s ei asa indragiti de public? Pentru c-o ard impotriva sistemului? Se-prea-poate. Ce are toata lumea cu sistemu? Nu stiu. Sant ei apreciati si de victimele lor sau doar de ceilanti? Doar de ceilanti.
Oricat de anti-sistem si motivati social sau rebeli simpatici ii fac astia sa para in filme, eu stiu ca absolut toti au fost niste marlani-prosti dispusi oricand sa-mpuste-n mufa orice se uita ciudat in directia lor. In realitate nu exista anti-eroi pozitivi, nu exista criminali carismatici… e ditamai oximoronu, nu-i asa? Asa e.
Pentru mine, farmecul personajelor astea vine doar de la numaru’ de chestii pe care le fac intr-un interval destul de scurt de timp. De exemplu Jacques Mesrine s-a nascut, s-a dus la scoala, a fost exmatriculat, s-a casatorit la 18 ani, a divortat la 19, s-a dus la razboi la 20, s-a casatorit iar la 24, a fost arestat peste un an si eliberat peste 2, la 28 a fost arestat in Palma, la 29 isi deschide un restaurant in Canare si sparge o casa de moda in Paris, un magazin de bijuterii in Geneva si un hotel in Chamonix. La 32 fuge in Canada si de aici lucrurile-ncep s-o ia razna… rapeste cativa milionari, sparge mai multe banci in aceeasi zi, o arde gen Boni&Claid, spanzura femei batrane, evadeaza de cateva ori, ataca o puscarie de maxima siguranta si multe altele.
Mesrine e o bilogie-oarecum biografica, M.-Killer Instinct si M.-Public Enemy No.1, primu’ e bun si al doilea-i prost, lucru destul de nasol daca vrei sa vezi si a doa jumatate a vietii lui.

Dubla 3 (CCXXXVIII) Zardoz

Sir Sean Connery pare un mare actor si o persoana onorabila, nu se stie exact de ce pentru ca prin ’60 a ars-o ca agentu’ 007, lucru deloc onorabil si-n ’74 a jucat in Zardoz unde costumatia lui consta-ntr-o pereche de chiloti rosii cu bretele, o mustaţa ş-un pistol, lucru pe care desigur un mare actor nu l-ar face. Deci ramane doar cu mufa aia de nobil si cu siru’ ala inainte de nume, sir care-i un mister pentru mine, se pare ca singuru lucru pe care tre sa-l faci ca s-o pacalesti pe hoscaciunea aia sa te mangaie cu sabia e sa fii faimos.
S.C. a facut mai multa istorie cu replica "I don't think there is anything particularly wrong about hitting a woman ... If a woman is a bitch, or hysterical, or bloody-minded continually, then I'd do it." decat cu toate filmele lui de cacat jucate mediocru.
Dupa mine doar doo filme il salveaza… si-n mare parte pentru ca-s destul de bune incat nici Madona n-ar putea sa le strice: The Untouchables si The Name of the Rose.
Zardoz e genu’ ala de film care-i foarte prost in felul ala special care ar putea sa-l faca sa devina distractiv (as in entertaining) da’ nu reuseste sa faca nici macar asta, e rau, foarte foarte rau… adica are aproape doo ore si dupa primele 20-30 de minute deja nu te mai amuza chilotii lui.

Nu e doo ca zero-unu-zero-unu-doi-zero-unu-unu

E destul de greu sa zici repede 0-1-0-1-2-0-1-1 pentru ca-ti vine sa zici 0-1-0-1-2-0-0-1, nu e doo nici ca 01012001 da' asta n-are nici o legatura.
Nu ma dauinvant dupa revelioane, revelioanele-s mult prea overrated, da' diminetile de 0101 sant printre chestiile mele preferate.