Casa si Masina (XXI)

Prima e cu casa si masina lu' tataia Valentin si ultima e un exemplu interesant de paranoia de Bucuresti.

Dubla 3 (CCCLXIX) Bells from the Deep: Faith and Superstition in Russia

BftD: FaSiR e un documentar făcut de Werner Herzog şi este o chestie extraordinară. De văzut, neapărat.

Integral, în totalitate şi pe direct, mai jos.

Dubla 3 (CCCLXVIII) Quarantine 2 The Terminal

Ca tot mai des în ultima vreme Quarantine 2 se întâmplă, bine, nu chiar ca acolo, a dooa zi, se întâmplă în acelaşi timp cu Quarantine 1. Q2TT ar putea fi categorisit un ripoff infect după Flight of the Living Dead: Outbreak on a Plane (şi iată un titlu destul de pompos) asta dacă FotLD: OoaP n-ar fi şi el un ripoff infect după Snakes on a Plane (şi iată un titlu excelent de sugestiv) numai că nu-i cu şerpi, e cu zombies, care şi el, SoaP e un film infect. Dar destul cu dulcegăraia.

Oamenii ăia din film aterizează de urgenţă şi sunt izolaţi de autorităţi întrun terminal deoarece printre ei sunt infectaţi cu un virus bla bla bla. Şi ei tot încearcă să scape de acolo scăpând în acelaşi timp şi de infectaţii care îi tot halesc pe rând. Acuma eu m-am tot pus în locu lor şi nu numai în filmu ăsta, mă pun în locu lor cam în toate filmele de gen (mai puţin Snakes on a Plane, cu care n-am nicio treabă). Da de data asta m-am pus niţeluş şi-n locu ălorlanţi. Adică cum nene, avem un grup de oameni posibil infectaţi cu un virus care poate distruge întreaga omenire şi-am reuşit să-i izolăm într-un aeroport, şi ei ce fac? Vor să scape? Păi e normal să shoot for the head, zic eu. Mai dă-i în bizdamăsii de eroi pozitivi, aici e în joc soarta lumii! Soarta lumii, auzi!?

În rest filmul e, evident, infect.

Dubla 3 (CCCLXVII) The Castle

Si o comedie de colectie din Australia anilor ’97, filmata-n 11 zile si loc de debut pentru Eric Bana, un actor ochei. Foarte bun.
"He say plane fly overhead, drop house value. I don't care. In Beirut, plane fly over, drop bomb. I like these planes."

Dubla 3 (CCCLXVI) The Ghost Writer

Care-i treaba cu Polanski, de ce e considerat un regizor bun? Un raspuns mi-a venit de la un prieten d-al meu mai extremist, citez: “pentru ca-i jidan”. Si culmea e ca desi am incercat, alt motiv mai bun decat asta n-am gasit. Am vazut doar trei filme de la acest amator de tineret, toate depasind discret linia mea de interes, si anume doo ore. Bitter Moon unde a reusit sa macelareasca o carte decenta, The Pianist unde nu face decat sa imbogateasca aiurea patrimonu de filme cu evrei oropsiti si mai nou The Ghost Writer unde face un ceva nedefinit, plictisitor, prost scris, nu stiu cum sa zic, spre sfarsit deja mi-l imaginam pe Polanski cum moare de batranete in bratele unui negru de 130 de kile intr-o puscarie americana... il vedeam impuscat in cap de Isus intr-o ciudata reglare de conturi... si alte chestii de genu' asta, exercitii de imaginatie ca sa ajung la generic. Il lasam fara dubla.

Dubla 3 (CCCLXV) Cross

Desi n-am avut curiozitatea sa vad Green Lantern sau Green Hornet, m-am uitat la ceva ce cred ca e un Green Lantern sau Green Hornet ripoff, nu stiu sigur insa asta pentru ca n-am vazut dupa cum am zis si mai devreme Green Lantern sau Green Hornet... si anume Green Cross, care defapt se numeste doar Cross, dar pentru ca e cu verde m-am gandit sa fac aceasta glumita. Cross, acum ca m-am documentat, e facut dupa un comic, comic care trebuie la randu lui sa fie destul de nasol pentru ca nu se poate sa faci un film atat de prost dupa un bede catdecat ochei. Cross e un film de actiune care aduce foarte mult cu bucatile fara actiune din filmele porno. Mda, Cross e genul ala de film care-i atat de prost incat nici nu mai are sens sa vorbesti despre asta.

Dubla 3 (CCCLXIV)The Crazies (2010)

La început a fost Romero, şi Romero era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Romero.

Şi pământul era netocmit şi gol. Apoi, după ce în prima zi Romero s-a odihnit, a făcut a dooa zi Night of the Living Dead. Şi a vazut Romero că este bun Night of the Living Dead şi ce şi-a zis, ia să mai fac eu câteva. Şi a făcut The Crazies, Dawn of the Dead, Day of the Dead, Land of the Dead, Diary of the Dead şi Survival of the Dead. Aicia, la astea, şi mai ales la ultimele, şi-a cam băgat şi Michiduţă coada.

Pe de altă parte, remake-urile după Romero sunt ceva ce nu poate fi explicat prin multe cuvinte. Remake-ul după Night e identic cu originalul numai că-i color. Remake-ul după Dawn e cel mai tare remake ever, şi, probabil, cel mai bun film cu zombie pe care o să-l văd vreodată. Remake-ul după Day e crap.

Şi aşa ajungem la remake-ul după The Crazies. Aicia e o poveste. După ce am văzut Day, Land, Diary şi Survival mi s-a făcut aşa o scârbă mare de Romero şi de toate băşinile lui de regizor împuţit low budget antihaliud wannabe că nici n-am mai vrut să văd The Crazies originalul, deşi, fiind imediat după Night, e posibil să fie chiar bun.

The Crazies 2010 e bun. Timothy Olyphant ăla (ce nume!?) joacă exact ca-n Deadwood, adică e foarte convingător când trebuie să se holbeze încruntat la cineva care nu-i de acord cu el.

Deci, ce mai încoace şi-n colo, după cum zicea şi Tuşat, când un film e bun nu prea ai ce să spui despre el. Sau parcă spunea ce uşor e să vorbeşti despre filme proaste, nu mai ştiu, dar tot aia e.

Recomand.

Ce-am uitat să spun şi spun acuma e că subiectul aduce mult cu Crossed ceea ce e tot timpul o surpriză plăcută, da mi-e lene să gugălesc acuma cine de la cine s-a inspirat, probabil Garth Ennis de la Romero şi nu invers. Asta mai ales din cauză că primul număr din Crossed a apărut în 2008 pe când The Crazies e din 73 sau ceva.

Bube-taieturi-juleala (XIV)

Dănuţ Electricianu si-a trantit usa de la masina peste deget, sincer nu prea stiu cum se poate intampla una ca asta, nici nu l-am intrebat.

Nu e doo ca Politaxi

Puşi in faţa acestei alegeri dubioase, in fiecare seara, mii de oameni matoli se târasc in coate pana acasa, dorm in boscheti sau se forteaza sa mai bea pana la 5 cand se deschide tranvaiu’. Acuma sincer, sa alegi intre un politist si un taximetrist e ca si cum ar trebui sa alegi intre sida si cancer. Mi-e greu sa ma uit la ei si treaz, da’ sa-i vezi cand esti beat e ca un fel de bad trip. Uita-te putin cum arata masina asta, daca ar fi a unui duo de personaje negative din Batman, n-ar avea saracu Bruce nici o şansa.

O Pesa (CCX)

Pesa asta mi-a adus aminte de Watchmen, în mare parte pentru că e pe coloana sonoră şi e chiar calumea de tot băgată în context. De altfel Watchmen are o coloană bunicică.

În altă ordine de idei am căzut de acord cu Pisi că ar fi ok să avem sclavi. Cred că ar fi mai mult decât ok, ar fi chiar uber awesome. Şi nu zic sclavi d-ăia care să-ţi bage boaba strugurelui în gură în timp ce altu dă din pămătuf, vrem sclavi d-ăia serioşi, pe plantaţie. Să spele vasele şi să aspire serioşi.

Damn it, ploo, adio plajă.

Dubla 3 (CCCLXIII) Unknown

Unknown (2011) nu-i un rimeic dupa Unknown (2006), U’06 si U’11 n-au chiar nici o legatura in ciuda faptului ca au o gramada de chestii-n comun. Eu vroiam sa-l vad p-ala din 2011 da’ l-am deaunloadat din greseala p-ala din 2006 care nu-i neaparat rau da-i cam Şexpirian aşa... ala-i defapt ala care e celalant si are agenda dubla si dubla personalitate si o arde pe sora secundara a verisoarei care la randu’ ei conspira ceva , intelegi tu ce-nteleg eu prin Şexpirian. U’06 pleaca de la o idee destul de interesanta si credibila intr-o oarecare masura. Daca nu esti genu de om care ia filmele in serios e o experienta placuta de duminica seara mai ales ca are o distributie destul de interesanta.
U’11 pe de alta parte nu-i o experienta placuta pentru duminica seara sau pentru orice alta seara in general. U’11 e exact ca toate celelalte trilere americane, fara suflet, fara coaie, fara coloana, rinichi sau ficat, are inceput de chelie si e adus de spate, moale de genunchi, vorbeste peltic, e murdar pe tricou si miroase a branza… si e cu Liam Neeson .
Amandoo-s despre oameni care-si pierd memoria, si eu ma-ntreb ce s-ar face holiudu si sud americanii fara aceasta magnifica unealta de telenovela, pierderea memoriei… exista pierderi de memorie? Nu stiu. In U’06 trei rapitori si doi rapiti isi pierd memomoria putin dupa o altercatie dintr-un siloz in urma careia se sparge o butelie cu un gaz bizar. E interesant ca nu stiu care-s care si formeaza aliante dupa mufe.
In U’11 Liam isi pierde din memorie exact cat trebuie ca sa nu fie filmu’ complet retard dupa ce se loveste putin la cap… si ce-si aminteste, isi aminteste intr-o lumina rosiatic-galbuie.
Si acum ditamai Spoileru pentru amandoo, ambele-s despre oameni rai care-si pierd memoria pe scurta durata si au impresia ca-s baieti buni cum dealtfel si raman dupa ce le revine treaba. Lux, cred ca-i un mesaj aici.

Le lasam fara duble.

Dubla 3 (CCCLXII) Sucker Punch

Acest film e atât de prost încât e aproape bun. Un film prost aproape bun rămâne totuşi un film prost. Din adâncul inimii arunc aşa, cu nume de care mi-a adus aminte Sucker Punch, Inception, Shutter Island, Black Swan şi, n-am nici cea mai mică idee de ce, Circle of Iron (aka The Silent Flute) şi dacă un film uşurel prost îmi aduce aminte de filme grele proaste atunci filmu ăla e şi mai prost.

Un efex bunicel dar atât de dramatico-americanizat că mi s-a făcut cam lehamite, bine, nu mă aşteptam la chestii uau, dar a avut atâta fast fwd combinat cu slo-mo că aproape că m-a apucat amocul.

Povestea e stupidă şi m-am cam prins eu ce-au vrut să facă ei acolo dar din punctul meu de vedere nu le-a ieşit. Hai să nu zic punctul meu de vedere, să zic după standardele mele. După standardele mele nu le-a ieşit.

Singura chestie care m-a atins niţeluş a fost dubla de mai jos, ce combină plăcut, ca întotdeauna, nazismul cu zombie-ismul cu măştile de gaze, bine, nu erau ăia chiar zombie dar orişicât.

M-am prins de ce mă duce cu gândul la The Silent Flute. Scott Glenn ăla aduce aproape izbitor cu David Carradine. Dar de ce The Silent Flute şi nu Kill Bill? Între SP şi KB avem relaţia ce sare-n ochi, mentor(S. Glenn/D. Carradine)- învăţăcică(gagica din SP/Uma Thurman) şi weapon of choice sabie ninja/pistol(SP) - sabie ninja/pistol(KB). De ce TSF?

Dar despre aceasta în episodul următor.

Dubla 3 (CCCLXI) Fitzcarraldo

Fitzcarraldo e aşa, un film de-al lui Herzog, care cam trage targa pe uscat, ce-o mai însemna şi asta. E lung tare, aproape trei ore, şi-n primele doo nu se întâmplă mai nimic, apoi fix la 02:00 e o scenă care parcă te face să zici că a meritat să te uiţi apoi e iar nasol.

Katergoanele erau nişte galere bizantine. Turcii le-au reinventat sub numele de katarge. Noi am luat de la ei denumirea de catargă. De unde şi expresia a trage (ca)targa pe uscat. De unde şi expresia a trage (ca)targa pe uscat? Ne întoarcem, bineînţeles la una dintre cele mai negre zile din istoria mea personală, 29 mai 1453. Turcii, lua-i-ar dracu, cu eforturi supra-omeneşti, şi-au tras katargele pe uscat, undeva la nord de Galata, până în golf, evitând otomăneşte marele lanţ ce bloca intrarea în Cornul de Aur şi cucerind astfel Constantinopolul, cunoscut şi sub denumirile de Istanbul sau Ţarigrad.

Şi acum, ce înseamnă a trage targa pe uscat? A realiza ceva cu foarte mari eforturi? A oferi o soluţie inovativă unei probleme aparent imposibile? Nu ştiu, de-aia şi gugălesc. Gugăl spune: a fi strâmtorat băneşte, a o scoate greu la capăt, a trage mâţa de coadă. O, da.

Dubla aici, acest fişier nu suportă embed.

Ca să nu uit, fie Herzog fie Kinski are o obsesie cu maltreatment-u animalelor. În Aguirre der Zorn Gottes Kinski tratează mal o maimuţă, în Fitzcarraldo o pisică sălbatică, ceea ce e oarecum-ish ciudat, în anii ăia chestii din astea se întâmplau numai în exploituri cu canibali.

Dubla 3 (CCCLX) The Descent Part II

The Descent doi începe cam stupid, se pare că traumatizata din unu a supravieţuit şi-a şi ieşit din peşteră da nu ştiu cum se face că şi-a pierdut memoria. Un şerif din ăla american care aduce cu şerifu ăla care l-a tot sâcâit pe Rambo în Rambo unu (care by the way e un film foarte bun) are ideea năstruşnică de a forma o echipă de speosalvare din care să facă parte şi aia. Şi aşa fătuca se întoarce în peşteră, unaware.

Acuma, şefu echipei de salvare, altu decât şerifu, e cel mai prost construit leader pe care mi-a fost dat să-l văd. În mijlocu peşterii o admonestează pe una că nu are grijă de lanternă şi în timpu ăsta îi tot bagă lumina în ochi, ceea ce e clar un no go în peştereală, se pierde toată adaptabilitatea retinei la condiţii de lumină slabă. După care le bagă lumina în ochi şi ălorlanţi tot strigând look at me, look at me. Apoi, când tot aia cu lanterna rămâne blocată între nişte bolovani din cauza, fireşte, unei prăbuşiri de peşteră, ăla ţipă la ea aproape isteric don't panic, don't panic, deşi păsărică dădea dovadă de un calm exemplar. Tot speologu pulii le spune ălorlanţi că this place is thousands of years old. Mda, make that hundred thousands.

Printrun oarecare concurs de împrejurări traumatizatei, care am impresia dar nu-s foarte sigur că-i jucată de altă actriţă, îi revine brusc memoria şi, inexplicabil pentru mine şi cred că pentru toată lumea, îi ia la bătaie pe ăilanţi din echipa de salvare şi lasă vreo doi laţi şi-apoi o ia la fugă prin galerii, afundându-se şi mai mult în peştera infestată de creaturile de care tocmai scăpase cu viaţă cu nici dooşpatru de ore înainte. Da, doiu se petrece a dooa zi după unul. Ceea ce face cu atât mai ciudat faptul că arătările sunt mult mai urâte, dacă c-o zi înainte (în unu adică) păreau cât de cât naturale acum aduc mult şi mai mult cu liliacu ăla uman în care s-a transfomat Gary Oldman în Dracula, în dubla când dă foc la cruce cu puterea minţii şi bătând din picior. Tot aşa, de la o zi la alta, literally, arătările au dobândit gheare cu care sfâşie carnea de pe os. Asta-mi aduce aminte de raptorii din Jurassic Park care, de la film la film, deveneau tot mai împenaţi.

O altă prostioară, în exact acelaşi loc în care în unu cineva cade vreo 5 metri în apă în doi altu cade mult de tot în abis. Încă o chestie hazlie, presupun că se încadreză la eroare de recuzită sau ceva, un blocator cu totul şi cu totul de metal pluteşte liniştit vreo 7 secunde şi presupun c-ar fi plutit mult şi bine dacă nu s-ar fi schimbat cadrul, după cum se poate observa şi în dubla de mai jos.

De ce să mint, doiul n-a fost infect. A avut mai mult B-movie gore d-ăla penal, lumină mult mai proastă în sensul de mult prea multă pentru o filmare de peşteră, actori mai proşti şi plot oarecum stupid, adică când am văzut că aia are amnezie am vrut să-l închid şi să mă culc dar am rezistat impulsului. Dar a avut şi-un twist frumuşel la final, şi când zic final zic final final, că un twist a mai avut şi pe la trei sferturi da ăla era atât de previzibil că mi-a venit greaţă.

Nu e doo ca cand ploo

Zilele astea am facut chestia asta de mai jos care-mi place destul de mult, parca are ceva, imi pare genu de treaba pe care daca o vezi de cateva ori cand esti mic ti-o amintesti mai tarziu, nu stiu de ce. Dar sa nu ma mai pup atata-n cur.
Tot zilele astea m-am vazut nevoit sa ma adapostesc de ploaie, o chestie in care nu credeam, cred c-am ajuns la varsta aia.

Dubla 3 (CCCLIX) The Descent

Ce mi-am zis eu acum vreo doo ore? În mod sigur mi-am zis ceva, dacă am dat jos un film de groază. Ce exact nu mai ştiu.

The Descent prezintă povestea a şase păsărici care o ard extreme. La început una dintre ele suferă o mare traumă de inimă în sensul că-i mor bărbatu şi fetiţa întrun accident, eu nu ştiu exact cât de relevantă sau necesară era chestia asta looking at the big picture. Peste un an, chestiile astea se întâmplă tot timpul peste ceva timp, gaşca multinaţională de păsărăci se adună undeva prin nişte munţi din SUA, chestiile astea tot timpul se întâmplă întrun loc, ca să exploreze o peşteră, a, da, asta mi-am spus eu acum doo ore şi ceva minute, ia să văd eu The Descent că-i cu peşteri. Şi în peştera aia, ca în toate filmele cu peşteri, are loc o prăbuşire. Chestia asta e, în general vorbesc, atât de stupidă încât nici nu mă mai deranjează. O prăbuşire întro peşteră are loc cam o dată la 2000 de ani, dacă nu mai rar. Şansele ca omu să fie acolo ezact la momentu ăla sunt la fel de mici ca alea pe care le am eu întro luptă corp la corp cu 12 pitici ai dracu. Singurul accident uman cauzat de-o prăbuşire de peşteră cunoscut mie, se prea poate să fie mai multe, e cel al lui Floyd Collins, şi asta se întâmpla în 1925, şi nici măcar nu a fost prăbuşire, a fost o uşoară alunecare care nici măcar nu l-a omorât pe loc, ăla a stat acolo doo săptămâni până să moară, cu oameni roind în jurul peşterii încercând să-l salveze şi să scoată în acelaşi timp şi-un ban cinstit din toată chestia asta, vânzând covrigi sau whatnot, şi tot aducându-i căni cu lapte cald. Bineînţeles, revin la film, prăbuşirea aia taie accesu la întors înapoi. Ca în toate filmele cu peşteri cu prăbuşiri care taie accesu la întors înapoi peştera aia se dovedeşte că mai are o intrare. Sau o ieşire, după caz. Căutând această intrare/ieşire păsăricile dau peste nişte chestii care trăiau acolo, în fine, partea horror a filmului, pe care n-o expun că n-am chef şi e,evident, imposibilă.

Filmul nu-i rău. Filmările din peşteră sunt surprinzător de corecte, foarte rar au băgat mai multă lumină decât era necesar şi asta-i rar întrun film de gen. Jocul păsăricilor ar fi putut fi îmbunătăţit pe ici pe colo dar mai ales în totalitate. Este, dacă memoria nu-mi joacă feste, primul film în care văd şi eu un climber care se screme când atârnă de stânca aia, chiar dacă-i femee, deci un plus acolo, de obicei climberii din filme zburdă pe pereţi cu zâmbetul pe buze. Partea horror (nu-s fan sau cunoscător al genului deci nu ştiu ce greutate ar avea părerea mea) mi s-a părut ok, deci am tresărit speriat de vreo trei ori, bine, odată era în vis, şi-aici e alt minus, aia cu trauma visează de vreo doo ori şi regizoru a considerat necesar să ne arate şi noo. Acelaş regizor a mai considerat necesar să nu-şi menţină filmu la un nivel decent şi să-l strice cu nişte secvenţe clasic haliud, adică le-a făcut pe-alea să arate cool după ce omoară vreo arătare, adică alea cam pozau.

În mare filmu mi-a plăcut. Acum intenţionez să văd şi doiul pentru că în cazuri de-astea sunt un romantic incurabil. Am convingerea nestrămutată că va apărea odatăşiodată un doi care să-mi placă.

Nu e doo oo, e noo oo doi

Unu aici.

O Pesa (CCIX)

Ai aici mai sus niste tehnologie taiwaneza din 2007 care mi-a cazut fara nici un avertisment din lectop direct pe gresie, poc! Inca ma descurc, asta-i balamaua B dupa cate se poate lesne observa, A-u' e inca pe pozitii.
Pesa e destul de frichi, distractia incepe cu putin inainte de jumatate.
Robert Wyatt - Where Are They Now

Cronologic vorbind 3

18062011

19062011

N-am vrut s-o ard pretentios, au iesit alb negru pentru ca ramasese setat aparatu asa dupa ce facusem niste poze pretentioase alb negru.

Nu e doo ca papucii de terorist Shan Lian

Eu nu prea ma uit la stiri da’ am vazut cateva stiri la viata mea ca na, sant om, arat bine si am o prietena care cand s-a mutat la mine si-a adus si televizoru’, doresc sa-i multumesc ca exista cu aceasta ocazie. Si am vazut eu maidemult o stire cu un paezan de undeva, sa zicem Adjud, care se convertise la terorism si vroia sa arunce ceva in aer cu o improvizatie dintr-o dacie 1100 si cateva butelii. L-au prins SRPP-istii si l-au dus la stiri, omu era prost, statea acolo si-l filmau astia din cap pana-n picioare, picioare in care avea niste papuci de guma chinezesti identici cu papucii mei de casa… papuci de casa care nu stiu exact de unde provin, cred ca erau acolo cand m-am mutat eu… nu-mi plac da-i folosesc ca-s dintr-un polimer sau ceva care nu se uda la duş, sau na, se uda, da’ se sterge usor, vorba aia, nu-i coton. Eee si io pe papucii astia cred ca i-am scos o singura data din casa vreo 30 de metri pana la chiosc dupa ce bausem vreo 5 beri, mi se terminasera tigarile si incetase sa-mi mai pese. Dar azi cum mergeam eu spre servic, mult dupa jumatatea drumului, m-am vazut nevoit sa ma opresc la un semafor, m-am dat mai la umbra unui copac si ma uitam airea pe sus, ia uite corcoduse da-s cam sus, prin stanga, uite o chestie, uite o treaba in dreapta si in cele din urma hopa jos la picioare unde vad aceasta:
Acum sa nu crezi c-am facut mare caz pe chestia asta, am zis doar asa ca sa impartasesc o intamplare hazlie.

O pesa (CCVIII)

Nu ştiu ce-a avut Axl azi da şi-a adus aminte de când se făcuse hiphoper cu Tuşat în formaţia vocal instrumentală The B.P.'s. Cariera părea promiţătoare, eşeau rime după rime, şi parcă primu singăl a fost În oraşu trist/ Luminile s-au aprins da nu-s sigur, era ceva cu oraşu trist sigur ca popa. Bine, n-a ţinut mult, cam o vară, asta din cauză că fie Tuşat a pierdut foile ălea pe care ne scrisesem rapurile fie le-a furat Geo.

Anyway, Axl azi a verificat ce-ar fi putut să ajungă, adică a făcut o inspecţie a hiphapului românesc la ora actuală. Şi Axl a fost atât bucuros cât şi dezamăgit. Bucuros că nu s-a făcut hiphapăr şi dezamăgit că, după ce a trecut prin nume ca BUG, Sişu and Puya, Spike, Guess Who, Grasu XXL, Bitză, Cheloo şi ălălant, toţi featuring alte nume ca Alex, Baboi, Bodo (?!), Eli, Connect-R, toţi acompaniaţi de păsărici ca Alexandra H., Alina P., Ruxandra V., Adriana V., you get my point, deci dezamăgit că nu l-a atins nicio pesă.

Aşa că Axl se întoarce la origini, la pesa care l-a inspirat să se facă hiphapăr pentru o vară.

Casa si Masina (XX)

Dubla 3 (CCCLVIII) Kenny

Cautam eu azi o comedie, ca n-am mai vazut demult o comedie si nu gaseam nimic… dupa vreo 20 de minute m-a napadit asa o disperare lejera si am luat fara sa vreau cu adevarat The Year One, m-am uitat la el 10 minute dupa care l-am sters. Am mai ars-o io aiurea asa pana am dat de Kenny, o comedie australianca din 2006 facuta in stil documentar, si e bine facuta treaba… si cand zic bine, zic Spinal Tap bine. Foarte bun. Daca-l iei, sa-l iei cu subtitrare ca principalu dupa ce ca parleste cu accent australian mai are si un mic defect de vorbire.
In alta ordine de idei, care-i treaba cu vorba aia: tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape? Esti tampit? Tu ai idee ce inseamna dusman? De ce as vrea sa tin aproape de mine un om care vrea sa ma injunghie-n spate? De ce sa-i fie mai usor sa-mi puna sticla pisata in tequila? Ce, vrei sa-mi tai coaiele? Dormi aici langa mine. Chiar nu vad nici un unghi din care treaba asta ar putea sa functioneze.
O vorba mai dedoamneajuta e: tine-ti prietenii la o distanta cat sa nu devina prea familiari si sa-ti doarma pe canapea si omoara-ti dusmanii.
“There's a smell in here that will outlast religion”

FFF (XII)